fată foarte cuminte; dar, văzând ce face stăpână-sa, i-a dat și ei drăcii prin cap: și-a găsit și ea un drăguț; și de-acu, fiindcă o avea la mână pe Camilia, a îndrăsnit să-și aducă noaptea drăguțul în casă. Stăpâna a aflat de asta, dar a fost nevoită să rabde obrăsnicia slujnicii. Simțea ea bine că, după vina ei, nu mai avea drept a cere nici slugilor s-o mai cinstească, că trebuia să fie și ea tăinuitoarea slujnicii, cum și aceasta îi era ei.
Lotario nu știa nimica de încurcăturile Leonelei. Odată, când aștepta să se crepe de ziuă pe dinaintea caselor lui Anselmo, vede coborând un om de pe o fereastră de la odăile Camiliei. Numaidecât a turbat; a gândit că-i alt drăguț al femeii, că ea îl înșeală și pe el cum a înșelat cu el și pe bărbat; s-a luat repede după omul acela, dar, la o cotitură, l-a pierdut din vedere. A rămas nenorocitul Lotario în drum, cu mintea rătăcită; și, ce să facă? S-a dus îndată la Anselmo, l-a sculat din somn și i-a spus gâfîind pe nerăsuflate:
— Prietene, de multă vreme îți ascund o taină grozavă. Camilia nu mai e Camilia; slăbiciunea ei n-a putut înfrunta îndelungata încercare la care am supus-o; mi-a făgăduit să mă primească în taină cum vei mai pleca de acasă. Fă-te că pleci undeva, întoarce-te binișor și te ascunde: vei vedea cu ochii vina ei și pe urmă... pedepsește-o cum crezi de cuviință!
Anselmo a-ngălbenit, a-nceput să tremure și i-a răspuns cu glasul înecat că așa are să facă; pe urmă a început să plângă ca un nenorocit și, fără să facă vreo mustrare prietenului, l-a rugat să-l lase singur.
Lotario îndată s-a căit de ce făcuse; dragostea biruise necazul. L-a apucat desnădejdea că dedese pe mâna soțului înșelat sarcina răsbunării, în loc să-și răsbune el însuș, într-un alt chip poate mai puțin crud; și n-a găsit altă îndreptare la greșeala lui decât să-i dea de știre în grabă Camiliei: i-a scris făcându-i amare mustrări că l-a înșelat și pe el și arătându-i ce primejdie o amenință fără întârziere.
Leonela i-a adus răspunsul, și i-a arătat cu dovezi netăgăduite că omul care se dedese jos pe fereastră era drăguțul
