Sanda-și afunda degetele în pletele-i de flăcău, și-n ochii ei se arata din nou icoana învățătorului în picioare, încruntat mai mult de părere de rău decât de ură...
Noaptea era acum deplină. Sanda ridică ochii—nu se mai vedea nici un trunchi, nici o cărare. Ca să mai găsească drumul trebuia s-aștepte până-n zori de ziuă.
Deși în mintea ei se depănau tot aceleași și iar aceleași lucruri, vremea nu-i fu lungă. Din când în când bătăile inimii și tâmplelor se mai potoleau, și atunci cu sânge rece ea s-apuca să-și făurească un plan de răsbunare... dar voința cletinată nu putea nimica născoci, nu se putea hotărî la nimic.
Pentru ce?
Neapărat era în coadele pe cari i le răpise dușmanul un farmec... Ea îl simțea bine; câtă vreme părul ei o fi în mâna acelui om, în puterea dânsului va fi și dânsa — o apucase și o ținea de păr. Și ceea ce acuma o necăjea să știe asta era: le luase el coadele ca să i le păstreze? Aș!... de ce să le păstreze?... Nu le-o fi asvârlit poate numaidecât... dar mai târziu, ce era să facă cu ele?... Și poate cu șuvițe din părul ei corbii or să-și facă-n cuiburi culcușul, ca și cu perii unei moarte... La această gândire neagră ar fi vrut să-și capete podoabele-napoi ori mai bine să moară... A! ce bine ar fi sa nu le fi aruncat omul acela... să le fi păstrat el mai bine. Și lacrămile i se porniră iar în șiroaie bogate, fără să știe nici ea de ce, și plânse, plânse mult. Niciodată nu plânsese fata așa, și nu crezuse niciodată că așa-i de bine și de dulce să poată cineva plânge.
De departe, foarte departe, se auzi cocoșul cântând cântecul dimineții... Așa degrabă? De când oare lacrămile pot scurta vremea nopților?
În adevăr se iveau zorile și cu ele formele... Iar cocoșul. Fără să știe pentru ce mai rușinată de ea însăș decât supărată pe Pârvu, se sili să se ridice sdrobită de oboseala gândurilor mai mult decât de neodihnă. Se legă bine la cap și apucă prin pădure cărarea spre casă. Din văile vecine se ridicau aburi reci și alburii; răcoarea dimineții se urcă încet spre cer, unde se stingeau pe rând stelele una câte una.
