Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele și schițe.djvu/328

Această pagină nu a fost verificată

vecin îndrăcit, moșnean harțăgos... Și omorul nelegiuit de care tot mai povestesc din când în când bătrânii de demult.

Popa vrea să-și răzbune... De ce?... Ei! De unde poate ști Pârvu... Destul că într-o zi moșneanul se-ntorcea călare de la târg. Tocmai se-ntâmplase în ziua aceia să-și spele oile, și nu luase cu el nici o armă. La o cotitură a drumului se-ntălnește cu alt călăreț; d-abia are vreme să-l cunoască cine e — e chiar vrăjmașul lui de moarte — care a și scos pistolul de la brâu. Repede dă pinteni calului și sboară-n goana mare. Popa cârmește-n loc și se ia după el... O să-l ajungă... Iacă biserica... Fugarul sare jos de pe cal, dă năvală nebun în sfântul locaș și gâfâind cade la picioarele iconostasului, pe care-l apucă strâns în brațe. Popa, uitatul de Dumnezeu! își repede calul în amvon, trece pragul călare și trage asupra moșneanului; sângele țâșnește pe sfintele icoane și pe lespezile reci...

Pe popa l-au răspopit, ras și-nchis pe toată viața; și bietul Pârvu! a rămas băetanul să crească el pe frate-său Voinea, care era mititeluț.

În vreme ce visează învățătorul la toate astea, școlărița spune și iar spune mereu din cartea ei pe de rost; copiii ceilalți unii scobesc băncile cu cuțitașele, alții scârțîie pe plăcile lor, și scuipă și șterg cu mâneca, și iar scârțîie; la ferestrele prăfuite bâzîie muștele; aerul e greu, și cei mai micuți cască și se-ntind a ploaie.

Deodată se deschide ușa de perete și un flăcăiandru, un baci tânăr în cămașe, cu bâtă, căciula la o parte pe pletele lui lungi, intră d-abia trăgându-și sufletul:

„Dom-le, săi! vaca-mnitale dom-le!...”

„Ce vacă, mă?” întreabă Pârvu tresărind.

„Vaca-mnitale... hai! degrabă!”

Bucuria școlarilor c-au scăpat de ceasul clasii. Și nu numai atât, mai era și o întâmplare de sensație, care trebuia văzută de-aproape. Năvăliră cu toții la ușe după profesor, și ghionturi și brânci, și se repeziră toți afară strigând care mai de care.

O mulțime de oameni din sat s-adunaseră la imașul lui „