Această pagină nu a fost verificată
societății actuale, mai ales prin mijloace violente... Dar, drept să spun, reintrând, după atâta necaz, cu așa succes, în patrie... am gândit... nu mai țiu minte ce... prostii, desigur.
Ajungând seara acasă, am fost întâmpinat de ai mei... Înainte de a mă apropia de ei, le-am strigat din poartă:
— Mă rog vouă, să nu-mi cereți hârtii de identitate, că n-am altceva decât un pașaport american, și sper că n-ăți fi inteligenți ca unul care m-a făcut idiot azi dimineață, numai pentru atâta să mă lăsați să intru.
Și-mpreună cu toată familia, care știe ciat-pat englezește, am cântat, de bucurie că ne-am revăzut sănătoși, mândrul cântec american: Yankee doodle...
