Pagină:Ion Luca Caragiale - Opere. Volumul 2 - Nuvele și schițe.djvu/160

Și-mi întinde mâna. I-o sărut și-i răspund și mai încet:

— Merci de compliment, nepoțică!... decât... mâna mi-o întinzi? ce! eu sunt mânușar? La cizmar, altceva se întinde.

— Tot obraznic ai rămas, nene Iancule!