(Părintele s-apleacă, își ia legătura, se ridică de pe scaun; asemenea și tânăra; părintele trece întâi, apoi tânăra condusă la braț foarte strâns de avocatul. Când acesta închide după ei ușa salonului, se deschide ușa biuroului și apare coana Tarsița, urmată de fiu-său, Lae. Cocoana e și mai veselă ca dimineața.)
III
Cocoana: Eu sunt și cu mine, țațo! Bonjur!
Lae: Bonjur.
Avocatul: Bine c-ați venit! vă așteptam; chiar acu am pomenit de dv.
Cocoana: Să mă-ngropi!... De-aia sughițam eu adineaori! (S-apleacă la urechea avocatului, îi șoptește ceva și râde; după ce i-a vorbit, îi duhnește în față.) Așa-i că acu nu mai miros?... Vezi... de dimineață, pe stomacul gol... se simte... Ei! ce ne facem?... Băiatul n-a găsit scrisorile alea... pesemne că i le-a furat dumneei.
(Se aud în salon bufnituri înfundate parc-ar pisăgi cineva, ceva, pe o masă.)
Lae: E capabelă!
Avocatul: Cocoană, nu mai este nici o nevoie de scrisori, am găsit eu alt motiv mai puternic decât toate... Afacerea fiului d-tale este ca și terminată; e ca și divorțat, pot să-ți dau parola mea de onoare... (Râzând.) Ce-mi dai?
Cocoana (s-apleacă la ureche; avocatul se ferește): Parol! să mor! (Râde tare, își udă pe buză buricul degetului mare de la mâna dreaptă și-l arată-n sus.)
Avocatul (cătră Lae): Mă rog, d-ta ești un caraghios? (Cocoana râde.)
Lae: Cum, domnule?
Avocatul: Lasă-mă să isprăvesc!... ești un caraghios, ori ești serios hotărât să te desparți?
Lae: Serios, domnule!
(Se aud bufnituri pe masă în salon.)
Avocatul (foarte nervos): Bine... Stați puțin. (Trece din biurou în salon.)
Cocoana (căutând chibrituri pe masă, dă de pieile și șira țârului): A mâncat cineva țâri...
Avocatul (se-ntoarce):
