Uite ce e... Dacă eu aș putea convinge pe soția și pe socrul dumitale să vă despărțiți de bunăvoie, ce ai avea de zis?
Cocoana: Bucuros!
Avocatul (cătră Lae): D-ta... d-ta ce zici? că d-ta ești interesat în cauză!
Cocoana: Ce să zică el? el zice ce zic eu...
Lae: Eu zic ce zice mamița.
Avocatul: Atunci... (Se gândește o clipă.) Atunci... (Merge la ușa salonului.) Poftim, doamnă; poftim, părințele.
(Tânăra apare urmată de popă. Dând unii cu ochii de ceilalți, de o parte și de alta, exclamație de surpriză. Tablou.)
Cocoana: Ehei! sabalaerosu, taică părinte!
Popa: Cocoana prioteasa! Ptiu! bată-te mama Ana!
Cocoana (cu humor): Care va să zica v-ați hotărâtără și dv.?
Popa (asemenea): Slobod!
Cocoana: Lac să fie, că broaște!...
Popa: Lasă, că-ți cunoaștem gurița...
Cocoana: Ce spui, țato?
Lae: Lasă acu, mamițo!...
Cocoana (tânărului): Taci, prostule!... (Popii:) Gurița mea, ai?
Popa: Gurița d-tale.
Avocatul: Ei, acum ne-am înțeles! lăsați mofturile. (Cocoana, privind lung la popa, face semn avocatului ca de tras la măsea; popa, privind la ea, face același semn avocatului; Lae își netezește pălăria; Acrivița roșește.) Care va să zică, este hotărât: fiecare soț dorind deopotrivă să se despartă, vom face cererea împreună, întemeiată pe art. 214..., consimțimânt mutual. Poftiți, ședeți.
(Toți șed. Popa își toarnă un pahar; cocoana fumează; Lae își netezește pălăria și Acrivița roșește.)
Avocatul (cătră Lae): D-ta șezi colea și scrie. Să facem petiția. (Lae se așează la biurou cu pana-n mână. Avocatul cătră prioteasa Tarsița, prezintându-i un chibrit aprins pentru țigară.) Ai văzut? (încet și serios:) Ei! ce-mi dați?
Cocoana (râzând și aruncându-i fum în obraz): Bravos! Tot noi să-ți dăm?... Să-ți dea... (Face cu ochiul arătând pe tânăra;
