un lucru trubuie să conzultăm publicățiunile șpețiale, cum e bunăoară Mundus oder Țodiacon, „Univerzal-transțendental-cosmologhișe-astronomișe-meteorologhișe Flighende Bleter”, acea publicățiune de fală care apare o dată la lună și în care se arată țălebritatea erughițiunii germâne, pântru carea, ca s-o poată cineva pricepe, musai să aibă știință ghespre rățiunea pură, musai să știe jugheca ca Kant. (Școlarii râd tare.)
Faveke lingvis! vitelor și grobianilor, când caut să vă scot din acele credințe rătăcite, a căror consecvenție este ignoranția și imbețilitachea!... Căci au fost proști și neghiobi, ștultorum numerus infignitus! cari au crezut cum că orice comeată iaște un sămn, o amenințare, o piază rea...
Școlarul Otopeanu: La noi, la Otopeni, spune, dom'le, tata, că s-a stârpit toate vacile când a venit cometa ailaltă.
Profesorul: Dar mumă-ta de ce nu s-au stârpit, boule?...
No, merem mai gheparke... fără collocvium! Să vedem numa care este posibilitakea ghe o întâlnire a globului terestru cu comeata lui Biela... (Hotărât:) Apoi, asta nu-i slobod, asta nu se poake, gheoarece toți erughiții au proboluit negativa! (Cu siguranță:) Natura non fațit zaltus, mă prostovanilor! Ea au pus doară ghestul spaț, ca să aibă loc corpurile cerești să îmble care-ncătrău în univerz, fără coliziune, fără craval: să aibă fiecarele pântru trubuințele reșpective comoghitakea lui!
(Școlarii râd foarte tare și fac zgomot.)
Profesorul: Nu larmă, râtanilor inconștii! nu râdeți ca ruralii, cari n-aveți decât inștincturi chelurice și nu simțiți penetrățiune la contâmplățiunea naturii carea (cu multă elevațiune) după cum lucră este, mă rog, pântru șpectatoriul cu perșpicațitache, un șpectacol plin de admirățiune și venerățiune!...
No! acuma văz't-ați că ieri nu s-au întâmplat nimica... De ce n-ați vin't la școală ieri, să azistați împreună cu profesorele vost'?...
Școlarul Bârsescu: Ni-era frică de cometă...
Profesorul: Frică, ha?... No du-che!
