multă aplicățiune la machemachică, spune-ne doară ce am vrut eu să prezent aici?
Școlarul Bârsescu: Un... castravete, domnule.
Profesorul (stăpânindu-și un zâmbet simpatic): Mâncă-l cu mumă-ta! (Schimbând repede tonul:) Tot la foale ți-i gândul, să le-n-dopi!... Nu-i castraveche, mâncăule!... e o elipsă, o curbă lunguiață, care are duplu țentrum; unul aici în punctul omicron, și alt țentrum togma dincoace, la ceilantă estremitake, în punctul omega. Aceasta-i calea comeatei.
No, acuma pornim, mă rog, cu comeata de dincolo de punctul omicron pe calea ei, și merem, merem, mereu merem cătră soare, carele iaște în primul țentrum, omega. (Urmând, după metoda intuitivă, cu creta pe linia elipsei, profesorul simulează creșterea și descreșterea mersului cometei.)
Cu cât se apropie ghe soare, astrul pletos își acțelărează amăsurat mersul său, nețăsare cresțendo, simțind acea atracțiune puchearnică, ca un școler diliginke când s-apropie de focarul luminii intelectuale și morale, de școala și de profesorele său... Apoi, cu cât se depărkează de la primul țentrum și mere cătră al doilea țentrum, se leneveaște amăsurat și îmblă-ncet și tot mai încet, descresțendo ca un școler puturos și fără aplicățiune, (cu dezgust) carele preajetă la dătorință.
Exempla doțent: bunăoară, întăi ca Bârsăscu Sțipiogne, și al doilea ca Ioanescu Agnibal alias agnimal! (Râsete.) Silențium!...
Pentru aceea doară, cu toate calculățiunile și operățiunile alghebraice asupra proțesului mehanic, că a plus b musai că este, mă rog, ecval cu ț, comeata nicighecât nu vine prețize.
Școlarul Ionescu: Zicea că vine ieri seara, dom'le.
Profesorul: Au zis tată-tău...
Școlarul: Nu, dom'le; Falb...
Profesorul: Ai văzut tu pe Falb...
Școlarul: Nu, dom'le, era în „Universul” și-n toate gazetele...
Profesorul (grav): „Ugniverzul”, doară și toate gazetele cvotighiene nu sunt compekenke în cauză; pântru așa
