După aceste vorbe, deși aveam multe să-i spun și lacrimile mă năpădiau, mă părăsi mistuindu-se în văzduhul străveziu. De trei ori încercai să-i înconjur gâtul cu brațele, de trei ori strânseiu zadarnic o umbră, care-mi scăpă din mâni, întocmai ca o boare ușoară, întocmai ca visul fugarnic.
Așa îmi trecuiu toată noaptea; mă întorseiu apoi la ai mei. Aici, spre mirarea mea, dau peste un număr uriaș de noi fugari, cari curgeau de pretutindeni, femei și bărbați, norod nenorocit, tinerime gata de pribegie. Veniau din toate părțile, pregătiți cu puținul ce putuse scăpa, hotărâți să mă urmeze pe mare, ori în ce țară ași voi să-i duc.
Luceafărul răsăria pe vârful cel mai înalt al Idei: se crăpa de ziuă. Grecii străjuiau la toate porțile orașului; nu mai era niciun chip de ajutorare. Mă trăsei deci îndărăt, luai pe tata în cârcă și pornii spre munți.
