Pagină:Duiliu Zamfirescu - Tănase Scatiu.djvu/96

Această pagină nu a fost verificată

crezând că nu prea aude, ridică glasul:
— Uite, am venit să te văd... Ești sănătos?
— Mă bucur că-ți mai aduci aminte de mine. Eu sunt sănătos... Tincuța nu prea e bine.

— Da' ce are? El ridică mâinile în sus și înălță din umeri:
— Cine poate să știe!... După aceea se uită la dânsul lung.
— Semeni cu tată-tău... Să-i semeni că era om de ispravă.
— Îți mai aduci aminte, nene Dinule? Îți aduci aminte când am mers la gară cu toții, să primim pe nenea Matei?...

El plecă ochii în pământ și nu răspunse... Mihai se uita la el, mirat de adânca schimbare ce o luase. Căută să-l însuflețească cu ceva, și își aduse aminte că Sașa îi dase o pereche de pantofi pentru dânsul.

— Nene Dinule, maman îți trimite niște pantofi... Mă duc să ți-i aduc.

Și ieși să-și caute valiza. Când să ajungă în capătul coridorului, cam întunecos, i se păru că o ușă de la o odaie lăturalnică era