noi: Isidor zaraful are o poliță a lui, iscălită în alb. Caută 15 mii de lei și e gata să se oblige pentru 40, ca să-și ție madama de la Paris.
Tincuța, ascultându-l, se făcuse albă ca hârtia.
Din nenorocire, se isprăvise de pieptănat. Luă cutia cu pudră și se albi și mai tare.
— Zor, zor, dă-i cu făină pe obraz!... Ea se întoarse spre el, binișor, scoase batista și se șterse pe ochi.
— Ce vrea să zică "o poliță iscălită în alb"?
— O poliță iscălită în alb? Nu știi atâta lucru?
— Nu.
— O poliță știi ce înseamnă?
— Da, cam vag.
— Măăă! proastă femeie am. Dacă s-ar întâmpla să mor eu, dragă, pe tine te mănâncă toți din toate părțile. Vino încoace...
Și fericit că-i putea arăta superioritatea lui în ceva, o luă de mână și o trecu prin mai multe camere până la birou, unde deschise casa de fier, scoase un portofoliu lung și îngust, cu o mulțime de despărțituri, și-i întinse pe masă mai multe foi de polițe, unele iscălite și umplute, altele neiscălite.
— Asta se cheamă poliță. Cel ce ia
