firea poporului. Și chiar atunci, ea tot nu poate fi absolută.
Așa că, revenind la ceea ce spuneam adineaori, d-voastră aveți o Academie pe care mulți o critică, dar puțini o cunosc. Această instituțiune culturală face trei mari lucruri pentru poporul românesc : a) adună fără preget toate documentele după cari se va alcătui Istoria noastră națională: b) întrunește odată pe an pe bărbații poporului din toate unghiurile românești: e) dă avânt învățăturilor științei prin nenumăratele burse ce acordă tinerilor fără mijloace.— Fosta-ți d-voastră vreodată la Academie, doamnă?
— Ce să caut la Academie, când cei mai buni scriitori ai noștri nu sunt acolo? — Vedeți ce fel de judecată aveți?... Mai întâi nu e exact că cei mai buni scriitor români nu sunt acolo! Unii sunt, alții nu. Membrii Academiei sunt și ei oameni, și ca atari nu le putem pretinde să primească între dânșii pe aceia dintre scriitori cari întâi îi acopăr de insulte și apoi le cer votul. Dar nu despre asta e vorba. Vă rog să mergeți odată la Academie, să vedeți localul, să vedeți cărțile, să cereți să vi se arate documentele originale ce se păstrează acolo... Luați cel puțin dezbaterile Academiei, yedeți partea administrativă, spre a,
