Pagină:Duiliu Zamfirescu - Îndreptări.djvu/48

Această pagină nu a fost verificată

— O Doamne! zise preotul, dând din cap. Dacă e să judecăm lucrurile astfel, — ce decurge din natura și rațiunea de-a fi a poporului, sărmanul? Au d-voastră, doamnă, vâ îmbrăcați, gândiți, trăiți după natura și rațiunea de-a fi a poporului? Vorba asta, pe care toată lumea o întrebuințează, în toate împrejurările, ar trebui lăsată la o parte, fiindcă ea nu spune nimic sau spune prea mult. Nu spune nimic, de oarece toate popoarele tinere, cari vor să se pună în curent cu civilizațiunea modernă, trebue să treacă printr’o epocă de salturi. Credeți d-voastră că era cu putință să aveți drumuri de fier, mașine de treierat, Parlament, oratori, comedianți, pritici ca d-voastră, concerte și altele, dacă ați fi urmat legea strict evolutivă? După această lege, ar fi trebuit să fiți astăzi la diligența cu patru cai înnaintași, la bătutul porumbului cu măciucile, la adunare de notabili, la călușari, la doinele cântate din fluer, — și nu sunteți acolo. Nu numai că nu sunteți acolo, dar încă voiți să fiți dincolo de Statele bătrâne, cari, în adevăr, au urmat calea evolutivă în dezvoltarea lor.— Și, din potrivă, vorba asta „natura și rațiunea de a fi a unui popor" spune mult, atunci când o minte adâncă o aplică la o întreagă epocă și caută legătura ascunsă a evenimentelor mari cu