cu greu să citez nume proprii. Numai, dacă mă siliți, o să ies din rezerva mea.
Apoi preotul se așeză bine în scaun și începu :
— D-voastră aveți oameni politici, și literați și artiști, ca toate țările de potriva noastră, ca Belgia, ca Olanda, ca Portugalia, ba unii poate mai mari de cât timpurile lor.
— Bravo, ai noștri, părințele! strigă Generalul.
— Da... Aveți oameni ca D-nii Sturdza, Carp, Maiorescu : aveți alții mai tineri ca D-nii Take Ionescu, Marghiloman, Filipescu, Haret, frații Brătieni, al cărăr patriotizm, a căror înțelepciune sunt mai presus de orice îndoială. Numai ei luptă, și în lupta lor pot fi violenți, cruzi, adesea chiar nedrepți unii cu alții. Nu vă este însă iertat d-voastră să confundați lupta lor cu viața lor. D-nii Sturdza și Carp sunt două adevărate caractere, cel dintâi prin patriotizmul său ridicat la cea mai înaltă expresie, prin munea sa fără preget, prin puritatea vieței sale; cel de al doilea prin claritatea și înălțimea ideilor, prin farmecul persoanei și a graiului său, prin aceeași viață exemplară ca și cel dintâi. Și amândoi sunt înzestrați de natură ou marea calitate care face din oameni șefi voința.
