| г | Картѧ ꙟ҆нтѫ́ѧ |
ГI
Пѡх кꙋ̀ чѐ дꙋлча́цѫ демїѧ́ре, ꙟ҆́сѫ кꙋ̀ ѡ҆тра́въ а҆местека́тѫ, шѝ пеми́не а҆мъ ѡспъта̀ пофтещ, шѝ а҆фа́че силе́щи. а҆́декѫ є҆́ꙋ кꙋ̀ сла́ва богъцїй та́ле а҆мъ а҆фла̀ съ силе́ск, ка̀нꙋ́ме вестит съ а҆гонисе́ск, шѝ ꙟ҆пꙋци́нѫврѣ́ме, тѡате чѣ́ле а҆ле пѡхтеи҆ трꙋ́пꙋлꙋй мїе́ꙋ съ фак, (прекꙋм А҆́леѯа́ндрꙋ) чѐ фолѡс во́ю а҆вѧ̀; къч єл а҆тѫ́та рътꙋнѕа́лѫ а҆пъмѫнтꙋлꙋй кълкѫ́ндь, шѝ а҆тѫ́тѧ ꙟ҆пъръцїй сꙋппꙋинд, дꙋ́пъ пѡарте, лѡк маи мꙋ́лть дешѧпте палме нꙋ ꙗ҆́ꙋ ръмас, шѝ шѝ пе а҆че́ланꙋ̀ є҆́ль, чѐ пъмѫнтꙋл пе дѫнсꙋл ла́ꙋ стъпѫнит, къч къ҆ цъ́рѫна пе пїептꙋл лꙋй саꙋ́сꙋит, ѡ҆́кїи ꙗꙋ ꙟ҆плꙋ́т, гꙋ́ра ꙗꙋ а҆стꙋпат. ши́ кꙋ а҆чꙗста пилдѫ а҆дꙋкѫндꙋи, къ̀ несътꙋрѫндꙋсѫ де сла́вѫ, със са́тꙋре де лꙋ́т. шѝ трꙋ́пꙋл а҆че́ла че ѡаменїй фїю лꙋи дмн҃ѕъꙋ (пентрꙋ фрꙋмсѧцѧ) а҆фѝ сокотїѧ̀, времїи шѝ гънда́чїй памѫнтꙋлꙋи ла́ꙋ мѫнкат. шѝ дин цъ́рѫнъ фїинд ꙗ҆́рѫш ꙟ҆църнъ саꙋ ꙟ҆тѡрсꙋ. а҆́ꙋ дѡарѫ маи дѫфи́рѧ де кѫт дѫнсꙋ́л мъ во́ю фа́че; а҆́ꙋ ламаи ма́ре сте́пънѫ мъ во́ю сꙋѝ; деч а҆кмꙋ́ ѡ҆́ а҆мѫџѧлнико, а҆часта ѧсте ꙟ̀пъръцїѧ та̀; а҆́шѧ̀ ѧсте пꙋтѧ́рѧ та̀; Ꙟ҆трачеста кип ръмѫ́не сла́ва та̀; ѡ҆́ врѧдникъ єщ деѡ҆ка́ра, ши ꙟ҆́къмаи демꙋлтъдефъима́ре челчец крѣ́ де цїе, шѝ те пофтѧще прети́не, шѝ а҆пꙋкѫндꙋте хръпѣ́ще шѝ нꙋте лꙗ́пъдѫ.
фрꙋмсѧ́цѧ
| 3 | Cartea întâia |
13
Poh cu ce dulceață de mieare, însă cu otravă amestecată, și pe mine a mă ospăta poftești, și a face silești. adecă eu cu slava bogății tale a mă afla să silesc, ca nu me vestit să agonisesc, și în puțină vreame, toate ceale ale pohtei trupului mieu să fac, (precum Alexandru) ce folos voiu avea? căci el atâta rătunzală a pământului călcând, și atâtea împărății supuind, după poarte, loc mai mult de șeapte palme nu iau rămas, și și pe acela nu el, ce pământul pe dânsul l-au stăpânit, căci că țărâna pe pieptul lui s-au suit, ochii i-au împlut, gura i-au astupat. și cu aciasta pildă aducându-i, că nesăturându-să de slavă, să-s sature de lut. și trupul acela ce oamenii fiiu lui dumnezău (pentru frumseațea) a fi socotiea, vremii și gândacii pamântului l-au mâncat. și din țărână fiind iarăși înțărnă sau întorsu. au doară mai dă firea de cât dânsul mă voiu face? au la mai mare stepână mă voiu sui? deci acmu o amăgealnico, aceasta iaste împărăția ta? așea iaste putearea ta? Într-acesta chip rămâne slava ta? o vreadnică ești de o cara, și încă mai de multă defăimare cel ce-ți crea de ție, și te pofteaște pretine, și apucându-te hrăpeaște și nu te liapădă.
frumseațea
