а҆́ꙋ а҆гонїси́т; кѫ́те четъ́ц а҆́ꙋ сфъръма́т ша́ꙋ фъкꙋ́т, шѝ къ́те а҆вꙋцїй а҆ꙋ къщигат; шѝ кꙋ чи́нсте ꙟ҆трꙋ а҆са̀ ꙟ҆пъръцѥ́ са́ꙋ съвършит;
AІ
Ба̀ чети́т ша́м чєрка́т, чѐ ꙟ҆́къ а҆ммаи а҆флат, къ деѡ҆ми́кѫ а҆лꙋи слꙋ́гѫ, шѝ ꙟ҆пꙋцѝнѫ бъꙋтꙋ́рѫ, ѡ҆пикътꙋ́рѫ де вин а҆местека́тъ, динтратъ́та мъри́ме чѐ а҆вѧ, маи деџѡс декът тѡц лаꙋ фъкꙋ́т дин ꙟ҆пъръцїе ꙟ҆съръчїе. Дин въртꙋ́те ꙟ҆слъбичю́не, дин фръмсѧ́це ꙟ҆грозъвїе шѝ понегрꙗ́цѫ. шѝ ка̀ съ̀ кꙋ̀ ѹн кꙋ́вънт ѕик, дин вꙗ́цѫ ꙟ҆мѡарте, шѝ дин вíꙋ мѡрть ла́ꙋ префъкꙋт, шѝ кꙋ̀маре ꙟ҆триста́ре сꙋ́флетꙋлꙋи ла̀ ꙗ́д лаꙋ мꙋтат. дар а҆чꙗста ѧсте фа́черѣ деби́не а҆та̀; кꙋ а҆чꙗста че́лѡр че кꙋ ти́не съ симецъ́ск, шѝ ꙟ҆ти́не сънедеждꙋєск плътещ; а҆чꙗста ѧ҆̀сте съвърши́рѣ, шѝ ма́й прѐ ѹрмъ є҆ши́рѧ, а҆че́лѡр чѐ цин шѝ сокотеск къ̀ бꙋ́нꙋриле та́ле на́ꙋ съвършит; ѡ҆̀врѫдникѫ є҆́щь дѐ ѹ҆ръ́ре, шѝ дѐлепъда́ре.
ІВ
Да́рѫ кꙋ́ а҆чꙗста минте тепорц; шѝ кꙋ̀ а҆ча́ста сокотꙗ́лъ ꙟ҆́бли, ѡ҆̀ збꙋрътꙋле деминте; да́рѫ є҆́ꙋ къч ѕиш къ̀бꙋ́нꙋриле мѧ́ле на́ꙋсфа́ршит, на́м ѕис прекꙋм че́й челе стъпѫнеск нꙋ́вѡрмꙋрѝ. Ꙟ҆съ девѡр шѝ мꙋрѝ є҆́й, ꙗрнꙋ́меле, шѝ сла́ва лѡр нꙋ́ мѡ́аре, нꙋ́съ трѧ́че, нꙋсъ съвършѧ́ще, чѐ ꙟ҆вѣч ръмѫ́не, шѝ пентрꙋ а҆чꙗ́ста вѡи тѡц ма́й въртош де къ́т пентрꙋ тѡ́ате въсилиц, ка̀вѡ́й трекъндꙋсъ, нꙋ́меле чинстит съвъръмъ́е.
нꙋ́ме
au agonisit? câte cetăți au sfărămat ș-au făcut, și căte avuții au căștigat? și cu cinste întru a sa împărăție s-au săvărșit?
11
Ba cetit ș-am cercat, ce încă am mai aflat, că de o mică a lui slugă, și în puțină băutură, o picătură de vin amestecată, dintr-atâta mărime ce avea, mai degios de cât toți l-au făcut din împărăție în sărăcie. Din vârtute în slăbiciune, din frămseațe în grozăvie și ponegriață. și ca să cu un cuvânt zic, din viață în moarte, și din viu mort, l-au prefăcut, și cu mare întristare sufletului la iad lau mutat. dar aciasta iaste facerea de bine a ta? cu aciasta celor ce cu tine să simețăsc, și în tine să nedejduiesc plătești? aciasta iaste săvărșirea, și mai pre urmă ieșirea, acelor ce țin și socotesc că bunurile tale n-au săvărșit? o vrâdnică ești de urăre, și de lepădare.
12
Dară cu aceasta minte te porți? și cu aceasta socoteală îmbli, o zburătule de minte? dara eu căci ziș că bunurile meale n-au sfarșit, n-am zis precum cei cele stăpânesc nu vor muri. Însă de vor și muri ei, iar numele, și slava lor nu moare, nu să treace, nu să săvărșeaște, ce în veaci rămâne, și pentru aciasta voi toți mai vărtoși de cât pentru toate văsiliți, ca voi trecăndusă, numele cinstit să vă rămăe.
nume
