picuri de zăpadă; și la rând vin și celelalte: se umplu straturile, se îmbracă pomii. Multe parcuri au grădini a parte, mici bucăți de raiu, unde se cultivă cu îngrijire, toate florile și plantele pomenite în Shakespeare: de la buruiana și mărgăritele ce împodobesc fruntea Ofeliei, până la cucuta vrăjitoarelor din Macbeth. Intri aci pe subporți de frunze și arcuri de trandafiri, și eși pe alei ce fug între copaci bătrâni; și uneori întâilnești și câte un trunchiu fantomatic, aproape nevăzut sub iederă, și lauri — păduri de lauri, cu flori învoalte, albe și roșii ca niște buchete. Apoi lacurile; și tufișurile din ele, cu belșugul de mușchiu și de umbre umezi și de ierburi ce se cațără pe stânci, închipuind ostroave din mări necunoscute, și de unde pasări își iau sborul, unele sus, aletele pe apă; și copiii drăgălași cari se strâng și le aruncă fărâmituri de pâine; și râsul, și gălăgia lor veselă. . .
Dar parcurile se însuflețesc Duminica și de o mișcare cu totul caracteristică și neobișnuită țărilor de pe Continent: întrunirile și cuvântările în aer liber. Trimișii partidelor, oamenii feluritelor grupări închipuite și neînchipuite, roșul-socialist, stacojiul-anarhist, vânătul-ateist, și ceilalți, pentru cari n'ai găsi culoare sa-i poți
