pierdut rostul. Ba tocmai aci, în acest imens furnal de interese, nevoia lor e mai simțită. Iehovah pare mai viu în conștiința multora. Cartea sfânta se citește; o vezi, frumos legată, în mâinile părinților, fetelor, băetilor, cari se îndreaptă în rânduri la biserici — pline toate bisericile. Și te atrag. Intri bucuros, chiar dacă ți-ar lipsi credința. E acolo și fior de taină, și răsunet de cântări și de orgă în aerul adumbrit.
Dupa amiazi sunt deschise câteva muzee și galerii, dar lumea se grămădește mai mult în parcuri. Și ce frumoase sunt parcurile din Londra! Unele foarte întinse; și le găsești des: în mijlocul orașului, dintre clădiri înegrite, deodată se arată; și simți, când intri în ele, o plăcere așa de neașteptată. Parcă ești undeva la tară. Atâta-s de rustice, că și turme de căprioare, și oi — e drept, de culoarea fumului — pasc iarba totdeauna verde. În aceste parcuri urmărești cu deamănuntul toate schimbările, râsufli și plânsul anotimpurilor. Cum dă în primăvară, și auzi mierloiul: și răsare șofranul, și răsar ghioceii, cari poarta în englezește un așa de frumos nume:
