sor școlar până în 1866. El a publicat: Harpa română (1852), Lira (1858), Explicarea alegoriilor din Harpa română (1859), Trimbița unirii versuri (1860), Șoimul Cârpacilor, poesiî istorice, Sora Agapia, roman, în care se vede corupțiunea morală a mănăstirilor din România, (1871), Octav roman prelucrat (1856), O preumblare prin munci (1872), Misterele căsătoriei 61862), Călătorie împrejurul camerei mele (1856), Scrieri istorice: Istoria Câmpulungului, 2 volume (1855— 1856), Capii revoluțiunii române de la 1848 judecați dupe propriele lor acte (1866), Corespondența secretă a capilor revoluției de la 1848 (1873), Corespondența 'secretă ți acte inedite ale capilor re voluției de la 1848 61874), România sub prințul Bibescu (1862), Carbonarii (1873), Tudor Vladimirescu sati revoluțiunea de la 1822 (1874), Actele justificative la istoria revoluțiunii de la 1821 (1874) Scrieri politice: Procesul și exilul meii la Snagov (1859), Despotismul fi constituțiunea (1861). Ques-tiunea proprietății (1862), Reforma legii electorale (1862), Disolvarea camerei elective 61866), Politica d-lui Ion Ghica, ex-beiu de Samos. (1870).
Arion (Eracle). — General de divisie, născut în BucurescI ia 25 Februare 1838. Intrat în școala militară la 1855, a eșit la 1857 cu gradul de sub-locotenent și peste câte-va luni a părăsit armata. —La 1860 e reprimit earășl în oștire și la 1868 e înălțat la gradul de maior, ear la 1875 la gradul de colonel.
In timpul resbelulul «Independenței» generalul Arion, atunci colonel, făcea parte din comisiunea însărcinată cu construirea podului peste Dunăre necesar trecerel trupelor. Apoi a comandat artileria din brigada 2-a a corpului i-iu de armată care se distinse în tot timpul campaniei. La 1883, colonelul Arion este înaintat la gradul de general de brigadă și la 1892, general de divisie.
Aristarchi (Nicolae).—Născut la Con-stantinopolc în 1800 dintr’o familie grecească, încetat din viață la 2 Februare 1866. — Lipsesc amănunte precise asupra evenimentelor care l’au adus în țară, însă fiind încă foarte tenăr, la 18 ani începu prin a fi muburdar al lui Vodă Alexandru Soutzo, cu care plecă în exil la 1821, în Asia. Reîntors în BucurescI, fu numit la Constantinopole pe timpul regulamentului organic, aeentul lui Vodă Alexandru Ghica domnul Munteniei (1854). Urmele sale s’afi perdut mai târziu.
Aristias (Constantin).—Poet, profesor născut în BucurescI la 1800 din părinți greci, încetat din viață la 1880 Aprilie 18 în BucurescI. A făcut studiile sale la școa-lcle grecești și apoi fiind încă aproape copil a participat la mișcarea Eteriei din BucurescI la 1821, ridicând pe casele lui Barbu Belltr stindardul emamcipărei Greciei. La intrarea Turcilor în țară se retrase cu Ip-silante peste Olt și luptă cu Eteriștii în bătălia de la Drăgășani. Apoi trecu granița și cu ajutorul filo-elenului lordul Ghilfort urmă studiile sale.
După resbelul Ruso-Turc (1828) Aristias se reîntoarce în țară, și e numit profesor de limba franceză și elenă la liceul Sf. Sava. La 1835 el este unul din membrii cei mai activi al societăței filarmonice înființată de colonelul I. Câmpineanu; traduce mai multe opere pentru teatru și joacă chiar câte-va roluri.
In timpul revoluției de la 1848, Aristias numit comandant al guardei naționale, e arestat de Turci și apoi se retrage în Fran-cia. Reîntors în țară e numit la 1856 bibliotecar al Statului, apoi la 1863 profesor. La bătrânețe el perde vederile și trăește orb opt ani de zile.
Aristias a scris : Omer fi Plutarche, traducerile întreg! Prințul Român, epopee. Har-modios fi Aristogiton, tragedie in versuri în limba elenă, Saul fi Orest de Alfieri, traduceri, Săteanul creștin, etc.
Aron (A. Vasile).—J?oet popular, năs-sut în 1770 în Glogovăț lângă Blaj, încetat din viață la 1822.
A făcut studiile sale liceale în Blaj, iar cele juridice la facultatea din Cluj.
Stabilindu-se ca avocat^ în Sibiu, s’a făcut cunoscut ca apărător al Românilor înaintea Tribunalelor, dar a lăsat mai ales un nume prin poesiele sale populare.
El a scris: Piram și Tisbe (1808), Narcis (1808), două poeme al căror subiect este luat din metamorfosele lui Ovidiu, caftea III. 22 și cartea IV. 23; Patimile domnului nostru Isus Christos, în versuri (1808); Leonat și Dorofata, poemă satirică
