Pagină:Dimitrie R. Rosetti - Între Capșa și Palat.djvu/99

Această pagină a fost verificată

Astăzi n’ai decît să te plimbi pe calea Victoriei începînd de la prăvălia Fain și mergînd pînă la Leon și «la Gloria» în pasagiul Vilacros și vei ști îndată cine a murit, ce rude, ce prieteni a avut reposatul, și pînă la ce grad se ridică părerea de rău a fie-cărui donator de coroane, căci această exposiție mai are și darul de a fi un termometru al durere!!

Rude, prieteni, nici unul nu vrea să rămîe mai pe jos decît cel-l’alt. Fie-care împodobește panglicele coroanei ce dăruește cu vorbe menite să meargă drept la inimă, plus iscălitura pătrunsului de durere donator, ca să știe bine tot orașul cît de mult e supus el simțirilor morale !

Moda arâtărei de mîhnire se schimbă la an la an, ca și moda pălăriilor, a cismulițelor ascuțite și altor accesorii de găteală femeească, asupra cărora nu vreau să mă opresc.

Spre pildă, în trecut erea la modă durerea sgomotoasă care însoțea pe reposat pînă la cimitir!

În cea d’intâiu caretă luată cu chirie, care venea după mort, zăreai o cocoană