din gudron și numără turbat mărgelele de la mătănii.
A doua zi, întîlnești pe stradă pe domnul care s’a lăsat de tutun, și constați cu mirare că are în gură o țigară de havana, mare cît toate zilele. Rușinos el ’ți explică imediat că în realitate nu mai fumează, pentru că s’a lăsat de țigarete singurele primejdioase, din causa hârtiei care este vătămătoare sănătăței. Țigara de havana însă pe care a adoptat’o i-a spus’o și doctorul că nu face rău și la urma urmelor nu fumează decît două, întrebuințînd peste zi pastilele de gudron.
Peste o săptămînă domnul care se lasă de tutun, vine la cafenea cu o tabacheră nouă, o țigaretă de chihlibar confecționată de un specialist în ast-fel de condițiuni în cît — spune el — tutunul rămîne nesupărător, și nicotina se depune într’un rezervoriu.
Dar nu trec opt zile și domnul care se lasă de tutun renunță la țigareta specială, sub cuvînt că n’a mai găsit tuburi de rezervă.
