de tot să stea cu buzele și gura neocupate ceasuri întregi, aleargă la spițerie, la cofetărie, și combinează în aceste două stabilimente diferitele ingrediente inofensive menite să înlocuiască tutunul: deosebite pastile și imitații de țigări încărcate cu gudron.
Adesea, domnul care se lasă de tutun mai cumpără și o pereche de mătănii ca să aibă degetele ocupate. Înarmat ast-fel și prin urmare la adăpostul tentațiunei, el se duce seara la berăria sau cafeneaua unde are obiceiul să se întâlnească cu prietenii săi, și privește de sus cu dispreț pe toți acei cari n’au destulă tărie de caracter spre a da tutunul dracului. Iar dacă cine-va susține că e greu lucru să-ți schimbi năravul în 24 de ore, domnul, care să lasă de tutun, răspunde cu mîndrie :
Fleacuri.— Ajunge să aibi puțină voință. Privește-mă pe mine. Am zis o vorbă, și m’am ținut de dînsa. Nu mai fumez pentru nimic în lume.
Și pentru a dovedi că nu mai fumează, înghite la moment cîte-va acadele, suge
