din localitate, situat în centrul orașiului și numit «Hotel de la grande Russie». A-ți auzit bine, e grande Russie, să nu credeți că este petite Russie!
Ca să ajung acolo, am dat peste niște strade atît de strîmte, în cît, cînd se întîlnesc doi oameni față în față venind din puncturi opuse, unul e nevoit să se întoarcă îndărît ca să poată trece cel-l’alt!
Cam aproape așa am pățit-o eu: caii birjei mele întîlnindu-se bot în bot cu caii altei birje, amîndoi harabagii s’au coborît de pe capră și au început o gimnastică de o jumătate de oră spre a da trăsurile înapoi pînă la capătul stradei.
Apoi birjearul meu a pornit-o pe jos înainte ca să se încredințeze că circulația nu va mai fi întreruptă, a trimes răspuns pînă la capătul uliței ca să nu ne mai iasă nimeni înainte, și ast-fel am putut să-mi fac intrarea triumfală în hanul de la «grande Russie».
Aoleo! Ce-am pățit! Acum să vedeți!
II signore Marchatelli, antreprenorul otelului de la grande Russie, mă conduse îndată într’o cameră mobilată cu un pat
