și să-mi închipuesc că mă pomenește dumneaei în București.
Eram foarte dispus să protestez, dar mi-am adus aminte la vreme că nici protesturile Rusiei nu au trecere azi în Bulgaria, dar încă ale mele.
Prin urmare am pornit’o la otel pe jos, urmat de un turc care ’mi ducea calabalîcul în spinare, în ciuda birjarilor, adică harabagiilor, cum le zice acolo.
Alături de hotelul Isla-hale unde m’am coborît, zăresc o casă mare asupra căreia fîlfîe steagul național; în curte dorm vre-o zece soldați cu pușcile lîngă dînșii. Ei dorm bulgărește, adică sunt întinși pe burtă.
La poarta din față sunt la ceas patru soldați, iar de la ferestrele camerelor de jos ale acestei case, zăresc o sumă de ofițeri culcați în aceeași posiție națională.
Mi se spune că acolo e palatul regenței; eu crezusem în prostia mea că e o cazarmă de cazaci sau un post de pompieri.
La Rusciuk, te simți încă par’că ai fi într’un orășel din țara romînească; găsești să dormi, și să dormi singur fără pleoșnițe într’un pat; găsești să și bei, găsești
