București-Varna.
După un mers de aproape trei-zeci de minute, mașina vaporașului care face serviciu între Smîrda-Rusciuk, trase trei fluerături ascuțite, roata începu să bată apele Dunărei mai repede și pe năbușite, vaporul făcu un semi-cerc și apoi se isbi de schele. Atunci un fel de bulgar care cumula îndatoririle de chelner, controlor de bilete și marinar, asvîrli pe țermul vecin o fringhie unui alt bulgar care o legă puternic de un stîlp, și puserăm piciorul pe pămîntul blagoslovit al prazului. Un militar mustăcios și bărbos, ajutat de doi cazaci jerpeleți, îmi ceru pașaportul, îl examină cu' băgare de seamă, și spre a’mi dovedi că sunt liber să intru în Rusciuk, îmi dete brînci și-mi trase un ghiont care mă făcu să sughiț de trei ori din adîncul pînticelor
