joc, cari se feresc de dragoste, cari fumează chiustecuri de țigări, sănt curată sărăcie pentru un stat.
Viciul e bogăția noastră. Cei ce trag pe nas și în pept sute de țigări bektemis, dau statului un beneficiu de 20 milioane pe an, cei ce trag pe gît pahare peste pahare de bere, țuică, rachiu, basamac, dau statului alt beneficiu de vr’o zece milioane, cei ce trag peste cinci dau un beneficiu de două milioane.
De aci resultă, că dacă țara romînească s’ar înțelepți, dacă locuitorii el s’ar lua după povețele xenamorisiților cari tot propovăduesc înfrînarea viciurilor, statul ar mufluzi. Deci care este interesul unul guvern bun gospodar ? Scurt și cuprinzător: să încurajeze viciul și să dea în fie-care an un premiu pentru bețivul de frunte din tot regatul, altul pentru cel mal mare cartofor, altul pentru cel mal îndrăcit fumător.
Să trăiască dar toți blestemații, toți craii și toți stricații din regatul romînesc—mai ales pe aceste vremuri de criză — căci de oameni cuminți m’am săturat.
