Această veselie generală n’a fost întreruptă de cît printr’un amănunt plicticos găsit în relațiunele telegrafice; se precisa anume că răposatul cu cipici de lac și jobenul lustruit, avea în fundul pălăriei însemnate inițialele G. B. Dar nu renunță omul așa lesne la dulcile sale ilusiuni, nu primește el cu una cu două, să’i risipești visul, și de aceea toți s’au pus de acord pentru a declara că e negreșit eroare la mijloc și că rău s’a citit G. B. acolo unde era scris A. P. Le trebuea oamenilor cadavrul lui Parisianu, și pace !
Cînd colo tocmai cînd se înfierbîntase lumea mai bine și aștepta acuma amănunte, tronc sosește vestea, că răposatul de la Lotru nu e Parisianu.
Ei glume d’astea nu să fac, ele sunt de prost gust; miniștrii oftează mai cu foc decît tot-d’auna, oposiția e turbată de necaz.
Iată guvernul iar silit să găsească o ex-plicațiune pentru disparițiunea lui Parisianu, iată oposiția remasă fără o teribilă armă de luptă.
Și cînd te gîndești că ’î-ar fi fost așa ușor lui Parisianu să producă un fenomen
