îndoială buna sa credință, și’i pun imediat la disposiție pataca bine-cuvîntată.
Domnul care șl-a uitat punga, operează mai cu plăcere pe acei care’l cunosc foarte puțin, ast-fel e mai sigur de reușită și mai puțin expus să se întîlnească curînd cu persoana pe care a păcălit’o. Dacă cum-va, din nenorocire, întîmplarea ’l mai pune în fața creditorului său, se grăbește să-i zică: «Auleu, mi-ai dat acum o lună cinci lei să’mi plătesc birja!» Apoi se scotocește prin buzunare, și dispare spunînd : «Mă duc la tutungerie să schimb și viu îndată.»
Meșteșugul domnului care și-a uitat punga, cere oare-care pricepere și alegerea unor ceasuri mai potrivite, pentru ca să poată isbuti. El nu se poate întrebuința cu succes de cît în ocolul întîiu și cu deosebire pe calea Victoriei și pe străzile laterale, în anumite localuri publice mai cu vază.
Sunt chiar persoane care’și fac din uitatul pungei o adevărată meserie. Pentru acest sfîrșit, ele fac pînă la patru vizite pe zi cu birja, pe la prieteni bine înțeles, îndată ce ajung la casa omului, și li se deschide ușa, cel d’intîiu cuvînt pe care’l
