— Înțeleg atît, că ești nebun de legat — răspunsei eu.
— Te ’nșeli; sunt înțelept. Această depeșă mă costă doi lei, și printr’însa am isbutit să știu ce s’a zis despre mine, după moartea mea. Ascultă mă ! Am citit prin cărțile bisericești, că morții ne privesc de sus din împărăția cerului. Nu știu dacă este adevărat, însă de sigur ei nu ne vor putea auzi pînă cînd împărăția pămîntului nu va fi în legătură telefonică cu împărăția cerului.
De aceea, am murit pentru toți, și am rămas în viață numai pentru mine, ca să pot constata ce este durerea celor de care ne despărțim și la ce diapason poate să ajungă desperarea lor.
— Ei, ești mulțumit de ceea ce ai constatat ?
— Auleu, mai bine mă mînca ursul. Inchipuește’ți că îndată ce 's’a publicat depeșa, după ce m’am transformat precum mă vezi, am alergat acasă la mine. Slugile spărsese broaștele de la toate dulapurile și își împărțeau hainele mele. Feciorul meu, ticălosul meu de fecior, pe
