Iată acum și celelalte alaiuri. Alaiul Sfântului Pantelimon se făcea în ajunul și în ziua acestei sărbători. În ajun, la vremea vecerniei, după-prânz, mergeau în carete, mitropolitul și după el domnul, la mănăstirea Sf. Pantelimon, afară din București, unde se făcea vecernia sărbătorii; domnul se întorcea, seara, la lumina masalalelor. (Masalalele erau un fel de grătare de fier, purtate de țiganii numiți masalagii, care aveau câte o traistă de gât, cu bucăți de pânză, zdrențe, muiate în păcură, și pe care le înfigeau, una după alta, în acele grătare purtate la spinare, într-o prăjină, ca să lumineze cailor pe vremea nopții, atât în oraș pe podurile de lemn, cât și afară, în preumblări nocturne. Toți boierii cei mari și mitropolitul aveau masalagii lor, cari primeau regulat, în toate zilele, câte 20 topuri de cârpe muiate în păcură, pe care, ziua, le fabricau masalagii în curtea pușcăriii, astăzi Piața Mică, și unde erau așezate buțile de păcură, aduse din puțurile Slănicului. Masalagiul își înfigea masalaua în mijlocul curții boierești și o aprindea noaptea numai când se înhămau caii la butcă, ca să iasă boierul).
A doua zi, în ziua sfântului Pantelimon, pornea alaiul domnesc de la palat, organizat întocmai ca alaiul intrării domnului în Capitală, cu deosebire că bani nu se azvârleau. Ieșea pe Podul Mogoșoaiei, pe la Curtea Veche, pe Podul Târgului de Afară (Calea Moșilor). Era atât de lung, încât capul trecea de Curtea Veche, pe când coada nu ieșise din curtea palatului. Astfel mergea înainte pe câmpia Pantelimonului, de la streajă (barieră) până la monastire; domnul și boierii erau călări, iar lumea pe jos și se ducea numai din dragoste către religiune, și mai cu seamă către Sf. Pantelimon — nume ce se traduce în limba românească: „sfânt îndeobște milostiv". Acolo asistau la liturghie, în sfânta biserică; oficia mitropolitul cu clerul. După săvârșirea liturghiii, se duceau toți pe culmea dealului, la chioșcul de la ceșmea, unde era o frumusețe de a vedea pe domn și pe mitropolit plimbându-se printre poporul care umplea întinsele câmpii și păduri ale Pantelimonului, șezând fiecare cu familia lui la masă. Pe la apusul soarelui, se întorcea vodă la palatele sale din monastirea Mihai Vodă, de asemenea, mitropolitul și boierimea în trăsuri, carete mari și butci pe arcuri de curea, cu capra vizitiului înaltă, de care atârnau ciucuri galbeni și roșii de mătase.
Tot așa era și cortegiul de la Mitropolie, în ziua de Sf. Constantin și Elena. Deosebirea era că domnul se întorcea la palat, iar ceilalți se duceau, după leturghie, de luau dejunul în salonul cel mare din câmpia Filaretului, ridicat pe patru ceșmele de către mitropolitul Dositei. Atât ceșmelele, scara pe care te urcai în salon, cum și salonul erau împodobite
