Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/45

Jump to navigation Jump to search
Această pagină nu a fost verificată


O altă cruce mare, de piatră, este în altarul bisericii din suburbia Oboru Vechi, Culoarea de Negru; pe ea este sculptată rugăciunea serdarului Mogoș, către trecătorii pe acolo, pentru a se ruga toți la Dumnezeu pentru binele țării. Tot în acea biserică este și o icoană dată de Ipsilant, domnul fanariot, cu portretele originale ale părinților Maicii Domnului, Ioachim și Ana, lucrare admirabilă, bizantină. Clopotul cel mare din Dealul Mitropoliii, monument turnat în Pesta, din materialul tunurilor luate de armata rusească în rezbelul cu turcii, la anul 1828 Ușile bisericei Antim, din Culoarea de Verde, unde sunt însemnate pe coloană în biserică și poeziile lui Antim. Colțea și Stavropoleos, din Culoarea de Roșu, cu frumosele sculpturi în lemn și în piatră. La mănăstirea Cotroceni și la Catedrală să se ceară de la superiori a se vedea hainele sacerdotale (odăjdii), cum și sfintele vase, date de fondatorii domni Șerban Cantacuzino și Constantin Brâncoveanu, în al 17-lea secol.

Sub Dealul Spirii, în suburbia Postăvari, culoarea de Verde, sub Dealul Capră se vede o cruce de piatră, mare, frumos sculptată, monument așezat de mitropolitul Antim. În Calea Moșilor, Culoarea de Roșu, la vechea Biserică cu Sfinți, se văd, pe din afară, desenați toți filozofii Antichității, cum și sibilele (aceasta este vechea numire a bisericii). Crucea de piatră ce a fost înfiptă în zidul curții Brâncovenilor, peste drum de Dealul Mitropoliei, monument ridicat pe locul unde au tăiat dorobanții pe fiul lui banul Ghiorma, în al 16-lea secol.

În suburbia Foișorul, culoarea de Albastru, în curtea bisericei se văd frumoase ruine ale palatului doamnei lui N. Mavrocordat, domn fanariot venit în 1716, care ședea acolo și care, după cum am vorbit, printr-un coridor ce se întindea peste toată lunca Dâmboviței, se punea în comunicație cu mănăstirea Văcărești (astăzi temniță), unde ședea domnul Mavrocordat, de frica pământenilor, închis ca într-o cetate și păzit de arnăutii lui greci, și de unde răspândea persecuțiunile asupra boierilor și asupra țării (de aceea s-a zis aici suburbia Foișorul). O cruce mare de piatră, lângă trecătoarea Dâmboviței, în suburbia Apostol, Culoarea de Albastru, monument ridicat în gloria bunei patrii (Dobroteasa). Ruinele palatului Basarabilor-Brâncoveni, lângă Elefterie, unde este și Ceșmeaua veche a Țiganului, în marginea dealului Cotroceni, astăzi toate ruine de zidării în lunca Dâmboviței.

Familiile cele notabile, aristrocrate, de români s-au numit de boieri. Cuvântul acesta se derivă de la numirea slavonă voienieri, adică generali sau războinici, cărora, mai la urmă, fanariotii le-au zis protipendada, căci