trebuie să fie din timpul cruciadei, când au trecut cruciații prin țara noastră. Mai este în păstrarea superiorului Mănăstirii Domnești și un pahar de argint aurit, reprezentând, prin sculpturi, trei ostași români, dat în dar acelei mănăstiri, de Matei Vodă și de Doamna lui, Elena; un sfânt chivot de argint aurit, lucrat în smalț și cu descrierea dorinței fondatorului, pentru care opinez (până nu se vor răpune și acestea) a se aduce la Muzeul Națiunii.
Trec acum la a doua reședință a lui Radu Negru: Curtea de Argeș, județul Argeș.
Care român ar fi putut, în acel an, 1874, să țină condeiul în mână, ca să descrie trista stare a monumentelor ce Curtea de Argeș conține? Să încep dar cu Biserica Domnească din oraș, vechea catedrală, fondată chiar de Negru Vodă, la finele secolului al XIII-lea, și în care sunt depuse, de către acest credincios domn, moaștele martirei Filofteia, aduse în timpul domniei lui din Bulgaria; cine nu ș-ar emoționa văzând trista stare de ruină a acestui vechi monument al țării ?... Interiorul lui este o peșteră întunecoasă, iar exteriorul, cu acel frumos stil bizantin-gotic, este jumătate ruinat; în zidul bisericii, la intrare, se vede sculptat, pe o terasă, bustul lui Radu Vodă, însă obrazul, cum și toate basorelief ele sunt desfigurate; în interior se văd antice morminte, de cari nimeni nu s-a interesat a le copia, măcar, inscripțiile după pietre, cari, peste câțiva ani, nu se vor mai putea citi; acest păcat, această urgie asupra inscripțiunilor noastre istorice l-am întâmpinat pe la toate monumentele noastre în timpul excursiunei mele.
Sunt în oraș încă două biserici foarte vechi, iar într-una din ele am putut vedea un steag, care mi s-a spus că este lăsat de căpetenia arnăuților, în timpul insurecțiunii grece, în 1821.
Se află, pe un deal, o ruină mare, a unei biserici numită Samnicora (Sf. Nicolae)595, despre care tradițiunile orășenilor spun că a fost biserica Doamnei lui Radu Negru, care era de ritul apusean. Nici un alt semn, în tot orașul, nu ne mai poate arăta că ar fi fost acolo scaun domnesc. Nici chiar împrejmuirea Curții Domnești, ce era cu ziduri colosale de piatră, nu mai există; ea s-a desființat și s-a prefăcut în cotețe, în coșari și, în fine, nu-i nimic ridicat pe fața pământului.
De aci, puțin mai înainte, ca un sfert de oră, în susul Argeșului, este frumoasa biserică numită de mine bijuteria secolului al XVI-lea, fondată de Neagoe Vodă și care, în urmă, a devenit și reședința Episcopiei de Argeș. Ce să fi scris de ea?.. Ce să vă fi arătat ?... Ce am mai plâns ?... Trista stare în care a devenit, în zilele noastre, era cunoscută de la bătrân până la copil, de la Domn până la plugar! Această biserică a lui Neagoe, ce se admiră de toți străinii cari
