chiar în seara când căzuse lovit, fu dus la spital, în căutarea doctorului Epaminonda, împreună cu soldatul cu mâna tăiată.
Ceva straniu să vă mai arăt. Peste drum de poarta colonelului, unde se petrecuse omorârea și lupta de la poartă, se afla mort de zăcere un nenorocit de cantaragiu bulgar. Cunoscut este că într-o casă unde se întâmplă astfel de caz de omor, cei ce fac parte din familie sau chiar slugile n-au vreme a băga seamă ce se întâmplă primprejur; de această neîngrijire și uluială profitând acei șase asasini greci, arnăuți și bulgari, ce făptuiră omorul din curtea colonelului, ca să nu poată fi prinși, s-au ascuns în podul unui grajd din acea curte, în dreptul căreia s-a găsit mortul cantaragiu, au privit străjuirea noastră din curtea colonelului, au privit chiar pornirea cortegiului mortului Petrăchescu și ei au stat neclintiți în acel pod, până seara. După îngroparea cantaragiului, întorcându-se jalnicii de la mormânt cu mai multă lume, ca să mănânce din pomana mortului, prind de veste, pe seară, că se cobor acei asasini din podul grajdului și încep a sări gardurile ogrăzii. Atunci, unul din rudele mortului trece în curtea colonelului, de peste drum, și ne dă de știre. Pornim un ofițer, cu 30 de soldați ce se aflau în curtea colonelului, spre a le da goană. Prin întuneric însă nu au putut pune mâna pe el; patrulele călărețe ale Poliției i-au întâlnit pe stradele strâmte din mahalale și i-au prins pe toți; între dânșii era și căpitanul lor; i-au dezarmat și i-au dus legați la Poliție.
Lumea întreagă a alergat, chiar în noaptea aceea, ca să-i vadă, și, a doua zi, legați și sub excorta unei patrule de 15 oameni, cu un sergent, au fost duși și întemnițați la București, unde fiind judecați au fost osândiți toți la ocna Telega.
Garnizoanei din Brăila i s-a dat, din ordinul lui Vodă, gratificație leafa pe șase luni. Parucicul Podeanu, rănitul, a fost înălțat la gradul de căpitan, căpitanul Greceanu a fost făcut maior.
Astfel fu și a doua revoluție a Brăilei.
Deși, prin descrierile de mai sus, ale diferitelor stări ale Capitalei noastre, v-am vorbit, în treacăt, și de vreo câteva palate, adică de curți cari au fost locuințele domnilor după timp în București, acum m-am gândit a vă arăta anume acele locuințe domnești:
Curtea lui Constantin Brâncoveanu, zis Basarab, și prinț de onoare al Austriei, a fost în dreptul Mitropoliei, fondată de el, astăzi Piața Bibescu
