— Nene Anghele, nu-ți face nimenea nimic, fii bun și treci cu noi dincolo, în casă, și aprinde lumânări.
în acel moment sosi și polițaiul, cu 10 călăreți, trimiși de prefect, care auzise din piață detunătura puștilor noastre. Le-am povestit cele petrecute și dânșii descălecară, lăsară caii la doi inși și, intrând cu toții în odăile pescarului, au început să cerceteze prin casă. La întoarcere, polițaiul îmi ceru să ordon soldaților să-i dea pistolul, hârtiile și patroanele ce se găsiseră pe patul nenorocitului maltez, care trăsese focul pe fereastră, căci acolo locuia el.
I-am răspuns că asta nu se poate, toate acele aparținând îngrijirii mele și că trebuie să le predau șefilor mei.
— D-ta, am adăugat eu, ia-ți pe nenea Anghel, proprietarul caselor, și ți-l pune la culcuș.
— Ba, să-mi dai, domnule parucic, și pe profesoul italian să-l duc în piață.
— Nu se poate, dle, acela fiind criminal, căci a tras cu foc în noi; el este prizonierul meu de bătaie și am să-l dau șefului meu.
Am ordonat unei patrule de șase oameni și l-a dus în primirea parucicului Cătuneanu, care era cu o caraulă de 50 de soldați în curte la colonelul Engel. Casa pescarului și pe proprietarul ei i-am lăsat în paza dlui polițai. Plecând cu roata de acolo și venind și eu în curtea colonelului, am găsit trăsura acestuia scoasă afară din șopron, în locul trăsurii, o rogojină întinsă și deasupra un covor curat cu o periniță, peste care era întins împușcatul parucic Petrăchescu; în jurul lui ardeau lumânări în tăvi, după îngrijirea cucoanei Anichii, născută Gigârtoaia, soția colonelului Engel. Erau patru lumânări de ceară groasă, precum și tămâie la capul mortului. Am adus pe profesorul maltez și i-am arătat victima. El, săracu, a început să plângă și să ne spună iarăși că a avut nenorocirea a se atașa de acel profesor bulgar, cu care dădea lecții în Brăila. Veni și colonelul din piață, după ce trimisese batalionul la cazarmă, cu ordine ca oamenii să stea îmbrăcați gata și în priveghere; orânduise, pe strade și jos la port, streji îndoite și patrule de cavalerie și infanterie. A doua zi, după luminatul zilei, adunându-ne noi, șefii roatelor și șeful de batalion, R.Golescu, la colonel, am fost tratați cu ceaiuri, până după-prânz. S-au făcut pregătirile îngropării mortului, pe care îl duse, cu paradă, două companii și un pluton de cavalerie; toată elita negustorilor merse în cortegiu până la cimitir. Praporcicul M. Podeanu,
