buni, întâia noastră strigare, că nu aveți voie a călca hotarul fără pașaport; întorceți-vă înapoi, căci după trei strigări veți fi împușcați.
Insurgenții se făceau că n-aud, se ocupau să intre în vas; unii astupau cu basmalele lor crăpăturile vasului, care începuse a lua apă, fiind foarte uscat, căci stătuse pe mal. Peste 10 minute se făcu a doua strigare:
— Îndărăt, că e a doua strigare.
Peste alte 10 minute, pe când cei din vas împingeau cu vâslele vasul de la mal, se auzi a treia strigare:
— Îndărăt, că tragem!
Urmă o tăcere adâncă; deodată se dădu comanda:
— Gătiți, luați la ochi, foc.
O detunare grozavă și țipete sfâșietoare se ridicară la cer; după ridicarea fumului în aer, se văzu o panoramă tragică: cei răniți zbierau și se rostogoliau în vas, cei neatinși săreau în Dunăre, în vremea aceasta, căpitanul Spiru, grec, repezi un glonț și împușcă în picior pe un unterofițer de la flanc, care căzu. Urmă a doua salvă și parte din insurgenți începură a fugi pe marginea Dunării în sus, parte pe margine în jos, cei ce stătuseră pitiți un moment se aruncară și ei ca broaștele în Dunăre. Nenorociții neatinși de gloanțe înotau din răsputeri spre a scăpa la margine. Cei răniți pluteau cu burta în sus, dând din picioare; era eterna lor călătorie.
La Galați, s-au tras, de către pompierii moldoveni, la port, cu căngile peste 27 de înecați (așa aflarăm a doua zi).
în acest interval, Macedonski, Spiru și alți 3-4 căpetenii se pitiseră la pământ, după un prag de mal, și strigau pe Pană Țăndărică, polițaiul, amicul lor, ca să i se predea lui. Atunci, Pană Țăndărică, însoțit de o patrulă de 12 soldați, cu un ofițer, a mers și a primit armele de la acei căpitani, cari, dezarmați, au fost porniți de patrulă, cu directorul Poliției, de i-au arestat în odaia acestuia. Armele, pistoalele, iataganele și puștile a trei persoane au fost aduse la N. Manu, înaintea trupei. O parte din soldați au intrat în ceam, ca să păzească armele rămase acolo; altă parte s-au răspândit pe marginea Dunării, în sus și în jos, ca să aresteze pe cei fugiți din ceam pe când se trăgeau focurile.
După aceea, trupa s-a întors, la cazarmă, cu prizonierii.
În noaptea acelei zile, sosi și colonelul Odobescu de la București, se informă de cele petrecute și spuse că sosește, luni, și Vodă, care lipsea din București, făcând băi de Breaza. Odobescu era tras la colonelul Engel, care se afla bolnav în pat. A doua zi, când sosirăm noi cu batalionul, colonelul Odobescu veni
