Sari la conținut

Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/160

Această pagină nu a fost verificată

în satul Vărsături a fost luni, când se lumina de ziuă; aci am pus batalionul în front, am revizuit armele, care fuseseră șterse și curățate, pregătite de bătaie; fiecare soldat și-a scos acele 80 de patroane conținute în patrontaș, căci se udaseră de ploaie, și le-a înlocuit cu altele, ce le avea într-o traistă de pânză groasă, ce purta de gât, înfășurate în hârtii, basmale și în cămăși. Trimiserăm ofițeri în Brăila, ca să raporteze șefilor de sosirea noastră la Vărsături și să obțină ordinul cum avem a intra în oraș. Iată ordinul ce ne veni peste o oră: Să intre batalionul în oraș, format în despărțiri, iar despărțirile să aibă intre ele distanțe mai mari, tobele și goarnele să funcționeze. Astfel, la 9 ore de dimineață, începurăm a intra în Brăila, pe la bariera Monumentului, de-a dreptul spre spațioasa stradă Zisu, atunci strada Silistrii. Ei bine, ce primire socotiți că ni s-a făcut de către orășeni, când traversam strada și spațioasa piață a Arhanghelului Mihail, cu pașii îndreptați spre strada Cazărmii ?

Toți comercianții de pe la prăvălii, cofetarii, simigii, bragagii și halvagii, băcanii și cârciumarii, cu coșuri, cu oale și cu paharele în mâini se țineau după noi până treceam de dinaintea prăvăliilor lor și dăruiau soldaților noștri din mărfurile lor, numai ca să le scăpăm orașul, căci, deși revoluționarii erau bătuți și înecați în Dunăre, cu o noapte înainte, adică duminecă pe la 4 ore, de către bravul și regretatul maior N. M. Manu, se lăudau familiile acelor ce au pierit, tot muncitori bulgari, greci și sârbi, că au să dea foc Brăilei, luni seara, chiar în ziua când intrarăm noi. Atunci, pe dată, după ce sosirăm la cazarmă, coprinserăm curtea Pușcăriei, în care se aflau două bordeie încărcate cu arestanții care fuseseră prinși vii în marginea Dunării, iar seara am împănat cu jumătate de batalion, în mai multe patrule, toate stradele Brăilei, în vreme ce Poliția gonea de prin cafenele și cârciumi pe cei ce se aflau acolo, fiind ordin precis din partea Prefecturii, care era condusă de sameșul județului, răposatul R. Rusescu, fiindcă prefectul I. Slătineanu lipsea. Bravul polițai strânsese, cu vrednicia lui, pe toți vagabonzii, pe Macedonski și Spiru, căpetenia răsculaților, și îi avea, dezarmați și arestați, chiar la Poliție, în odaia lui; mânca cu ei la masă, tratându-i bine și cu politeță, căci erau mai de înainte prieteni și cunoscuți cu el. Acest bun și vechi polițai al Brăilei era răposatul și, de toți cei ce l-au cunoscut, regretatul Pană Țăndărică, care era atât de bun, că la masă cafelele și ceaiurile lui erau în toate zilele pentru amicii lui cei în lipsă.

Iată cum s-a petrecut bătaia la Dunăre: