care a fost făcut ciorbă, și a trimis de s-a adus pâine de la brutăriile din acel mic orășel al Sloboziei.
Maiorul a dat ordin de și-au întrerupt somnul cinci sergenți, cartirieri ai noștri, și, cât am stat noi la masă, dânșii au alergat, cu o căruță cu patru cai, la poșta Zmeu și au făcut 20 de căruțe cu cai sătești și țigănești; au dat căruțele în primirea juraților satului, cu ordin ca să le ție gata până la sosirea noastră. Apoi au pornit înainte, spre Brăila, prin satele Bertești, Tichilești, Frumușica, Chițcani și Vărsături, unde au făcut tot câte atâtea căruțe de transport, până în satul din urmă, care e departe de Brăila numai de o jumătate de oră, și trebuiau să ne aștepte: proiectul era ca, din Vărsături, să intrăm în Brăila, cu tot batalionul, pe jos.
După ce ne-am sculat de la masa egumenului Gavril, am pus batalionul în front și am rugat pe arhimandrit să se coboare în curte, împreună cu noi, spre a blagoslovi soldații în front, ca să le meargă bine pe drum și în campania ce aveam a face. Ne-a împlinit dorința și s-a coborât jos, înaintea frontului; atunci mi-a ordonat comandantul de batalion, R. Golescu, ca să vorbesc eu batalionului, arătându-i urările ce i le face Sfinția sa și blagoslovenia ce-i dă; totdeodată trebuia să fac un semn soldaților de a da pe arhimandrit în scrânciobul ostășesc, după obiceiul rusesc, numit „ura", și care consistă în ridicarea pe mâini.
Nimic nu fu mai frumos de văzut decât acel arhimandrit, îmbrăcat în antiriu și în scurteică, legănându-se în aer pe mâinile soldaților, cari se întreceau în a-i săruta mâinile. El, îngrozit de această neașteptată onoare, a început să strige din înălțime:
— 30 galbeni la soldați, pentru băutură.
I-am sărutat toți mâinile, ne-am luat ziua bună; a refuzat a primi plată pentru bou, pâine și vin și ne-a zis, grecește, să scăpăm Brăila, că vom fi lăudați în toată Europa. Am lăsat pe cei slabi, ca să-i pornească în căruțe după noi, și pornirăm, duminecă, la 4 ore după-prânz, zi de septembre; sosirăm la 8 ore la poșta Zmeu, acolo găsirăm căruțele cu caii și ne suirăm, maiorul și toți ofițerii, în două căruțe, iar în celelalte 18 căruțe se suiră soldații. În căruța dinainte erau cei 8 toboșari și 4 gorniști ai batalionului. Astfel am mers foarte bine în trăsuri până la Bertești; aci schimbând căruțile, am continuat drumul spre Tichilești și Frumușica și apoi spre Vărsături. Plata acestui transport s-a efectuat pe urmă, cu 500 de lei, care ne-au înlesnit căruțile, și acei 500 de lei au fost plătiți numai de noi, ofițerii și maiorul, căci șefii noștri n-au voit să ia în considerație această plată de transport. Sosirea noastră
