linia dreaptă până la podul gârlei din Calea Giurgiului, mai la urmă numită Podul Beilicului. Acest ocol sau acest spațiu era al orașului București, căci afară din acest spațiu se numea județul Ilfov. Iată și familiile ce ședeau atunci în acest coprins al Bucureștilor și mai cu semă pe cale a centrală a orașului, care astăzi se zice Calea Văcărești: Hereștii, Filipeștii, Mărceștii, Grecenii, Arioneștii, Păleștii, Brătășenii, Lăcustenii, Ogrădenii, Meliceștii, Recruții, Voineștii, Deduleștii, Borăneștii, Bălăcenii, Bălenii, Văcăreștii, Băjeștii, Grădiștenii, Bărcăneștii, Slătinenii sau Papazoleștii, Cocoreștii, Cantacuzinii,Brâncovenii, Dăneștii, Mogoșeștii, Popeștii, Botenii și, mai în urmă, Ghiculeștii.
Vorbind despre orașul București, voiesc a arăta și o apă ce mergea în acea vechime prin mijlocul acestui oraș și adăpa o parte considerabilă din el. Acea apă își avea izvoarele ei dimpotriva <bălții> Icoanei, unde astăzi e grădina publică și unde până în zilele noastre era baltă mare.
Acea apă pleca de la balta menționată și trecea prin suburbia Oțetari, Batiștea și Scaunele și forma o baltă pe locul unde a fost vechea Carvasara, fierăriile vechi, și unde se vindeau rogojinile și lemnăriile, adică în coasta grădinii de astăzi a lui Sf. Gheorghe. Acea baltă era înconjurată cu trestie, cu sălcii și aproape de dânsa se făcea târgul sau piață, căci acolo erau scaunele de pescării, măcelării, manufacturile brute, și se numea Târgul Cucului, unde, în toate primăverile, acolo, în sălcii, bucureștenii auzeau cântecul cucului. Aceasta au apucat-o și cei ce au trăit până la 1800. Din acea baltă se scurgeam două gârlițe, cea dintâi își lua cursul pe dinaintea locului astăzi al Bărăției și ieșind în Calea Târgului de Afară, în răspântie, unde era și moara, pleca drept în apa Dâmboviței, la gura de astăzi a Pieței celei Mici, sau atunci a colțului cetățuii Curtea Veche, despre care voi vorbi mai înainte. Cealaltă ramură de gârliță, ca și cea dintâi, pleca tot din acea baltă a Târgului Cucului, pornea drept pe Calea Târgului de Afară și, trecând de-a curmeziș acea cale, pe la colțul „Hotelului de Londra", astăzi, trecea pe lângă proprietatea cunoscută nouă a lui Băltărețu (acelea au fost casele lui Dan vistierul la anul 1594, unde au tras ienicerul turc cu cei 2000 spahii când veni a prinde pe Mihai Viteazul, și care case fură arse de Mihai cu tunurile, când prăpădi pe turci), de acolo trecând prin curtea caselor astăzi zise ale lui Mareș, unde este Capela Bulgară, pe marginea fostului Cimitir Catolic, se strecura prin răspântiile Lucaci și, trecând pe la spatele grădinii lui banul Udriște, unde astăzi este ulița Udricani, ieșea la răspântiile suburbiii Olteni, trecând la vale prin acea suburbie, astăzi ulița Labirint, se vărsa pe
