iar pe de altă parte, colonelul chemă pe maiorul ce avea acolo, N. M. Manu, și-i dădu instrucții, ordonându-i ca să străjuiască bine portul Dunării, până vom sosi noi cu batalionul din Zimnicea.
Curierul sosi în Zimnicea sâmbătă, la 3 ceasuri după-prânz, cu acea poruncă, și pe dată băturăm alarma, ca să iasă batalionul îmbrăcat, gata de plecare; soldații aveau numai câte optzeci de focuri în patrontașe.
Toate bagajele, atât ofițerești, cât și ale soldaților, cum și magaziile companiilor, fură predate în cazarmă zapciului plășii, cu ordin ca să le pornească după noi, cu un amploiat al său, în care sătești, cu plată de chirie pe socoteala noastră, până la Giurgiu, acolo dând prefectului adresa maiorului nostru, R.Golescu, să-l invite a le trimite înainte, până în Slobozia. Aci aveau să fie date în primirea zapciului din satul Slobozia, care trebuia să la trimită după noi la Brăila. Planul acesta a fost foarte ingenios, căci batalionul nostru, rămâind ușure de tot, a putut porni din Zimnicea sâmbătă, 5 ore după-prânz. Cum ieșirăm însă la câmp, spre Pietroșani și Paraipanu, se puse pe noi, după ce a înserat, o ploaie torențială, cu fulgere dese și trăznete. Am mers fără să ne oprim, pe acele câmpii sălbatice, plouându-ne toată noaptea.
Este locul să vă semnalez un fenomen atmosferic foarte curios. Pe la miezul nopții, eram sosiți pe câmpiile Frățeștilor, întunericul era mare, și fulgerele țineau întruna. Deodată ne pomenirăm cuprinși de o electricitate fosforică, mustățile, favoritele, zulufii părului ne erau pline de scânteie! Marginea cozoroacelor de la chivără, curelele de la patrontaș, asemenea, iar vârfurile baionetelor avânt și ariergardei aveau flăcări, ca și cum ar fi fost paratonere de trăsnete. Soldații, văzându-se în astfel de stare, au început să zică ofițerilor:
— Arde tot batalionul! S-a aprins tot batalionul! Au căzut trăznetele peste noi.
— Nu fi dobitoc, prostule, răspundeau ofițerii, scutură mustața tovarășului cu mâna ta, șterge-i marginea cozorocului cu basmaua șterge vârful spăngii cu mâna ta, să vezi de te arde.
— Ba nu arde, domnule! Ce o fi fost asta ?
— Asta e iuțeala fosforului, care se produce din desele fulgere. Astfel, soldații au început să râdă.
Era timpul culesului viilor și tocmai duminecă despre ziuă ieșeam din satul Daia; în marginea satului găsirăm două care cu două mici buți de vin; hotărârăm să stăm o jumătate de ceas, ca să se odihnească soldații. Maiorul
