Pagină:Dimitrie Papazoglu - Istoria fondărei orașului București.djvu/146

Această pagină nu a fost verificată

de prin viile de afară.

Alt curent al pârjolului, care a luat direcția Sfânta Vineri, pășind peste biserică, a mers drept pe Calea Călărașilor, până a ieșit la bariera Iancu. Aceste două fură ramurile mari ale torentului de foc, cari au mistuit tot în drumul lor și care au fost imposibil de a se potoli de mână omenească. Au ars biserici: Bărăția, Sfinții Gheorghe, amândouă, Lucaci și Stelea. Șindrila de pe casele cele mari ale lui Băltărețu, din mahalaua Negustorilor, a comunicat flăcările, după cursul vântului, până la barieră. Nori groși de fum se ridicau în înaltul cerului, iar vântul a dus o mulțime de lucruri departe, până peste viile Mărcuței și ale Pantelimonului. A doua zi, s-au găsit încurcate prin crăcile copacilor, de locuitorii de lângă pădurea cea mare a Pantelimonului și a Cernichii, panglice, petice de mătăsării și stămburi, foi de hârtii și altele. Iată, astfel a fost acest pârjol îngrozitor.

Mă aflam, în ziua aceea, dejurnă peste caraule, adică de rond, și la 12 ore eram și eu în salonul de primire al lui Vodă Bibescu, unde era adunată toată boierimea țării, fiind ziua învierii Domnului. Ieșind Măria Sa în salon, ca să salute boierii cu „Christos a înviat", ne pomenirăm, deodată, cu Iancu Manu, care era agă; el raportă, abia suflând, că ard Bucureștii. Atunci să fi văzut trista priveliște, toți boierii scoborând scările în fugă, trăsurile înghesuindu-se. Voiau toți să se afle, cu un moment mai curând, pe la casele lor. Vodă strigă să azvârle vizitii șeile pe toți caii de călărit din grajd. Trimisei și eu atunci să-mi pună șaua pe unul din telegarii mei și să mi-l aducă, ca să mă țiu de suita lui Vodă. Încălicară dar pe caii atât cei domnești, cât și cei de la ordonanța de la cavalerie următorii aghiotanți și șefi aflați în garnizoană: colonel Odobescu, colonel Engel, colonel Gramont, colonel Blaremberg, colonel Herescu, colonel Banov și aghiotanții: beizadea Scarlat, căpitan A. Călinescu, maior I. Florescu, maior N. Bibescu, și cu toții plecarăm și ieșirăm, prin Podul Beilicului, în Piața Mică, unde era Pușcăria, peste care cădeau tăciuni aprinși de pe la casele din strada Carol I și Curtea Veche.

Negustorii de prin prăvălii, cu începere de la Piața Mică (Sf. Anton) până la Bărăție, de prin amândouă părțile Podului Târgului de Afară, toptangiii, pânzarii, brașovenii, cofetarii și băcanii își azvârliseră toate mărfurile în mijlocul stradelor, de nu mai era loc să circule nici instrumentele pompierilor, nici sacalele, în acea strâmtă răspântie, de unde începea ulița lui Rahtivan.

Sosi, la moment, și întregul Regiment de infanterie, fără arme; soldații aveau numai căngile și topoarele câte s-au găsit în magazia pompierilor.