câte un pumnal). După ce se sfârșea ospățul, li se dădea și lor fiertura, ca la toți boierii, cu adaos de un fel de bucate românești, numite colărezi, făcut cu lapte și zahăr.
Să vă povestesc ceva și despre renumitul han mare zis al lui Manuc bei. Acest han, de la 1804 a fost palatul lui Manuc bei, un armean foarte bogat, care se retrăsese din Țarigrad după omorârea sultanului Selim III, căci fusese zaraful, adecă casierul, lui. El avea în Țarigrad atât de mari bogății, încât toate cuiele întrebuințate la construirea palatelor lui erau petrecute printr-o monedă de aur, funduc, irmilic sau rubia. Toate lemnăriile și tavanele erau de scânduri colorate și de chiparos. Acest armean a venit aci cu titlul de bei (prinț turcesc) și și-a făcut palate în marginea Dâmboviței și pe spațiosul loc din Podul Târgului de Afară, pe care sunt astăzi casele și fabrica Fidegiului. A cumpărat moșii, a avut mori în marginea Bucureștilor, care se numeau morile lui Manuc, și, pe urmă, retrăgându-se de aici în Franța, cu toate bogățiile lui, căci se declarase războiul între ruși și turci, a vândut palatele, care au devenit han de pasageri. Acest han este actualul Hotel „Dacia". El a avut un nepot, pe care-l chema Murat bei și se afla la Paris. Cunoscându-l împăratul Napoleon I, l-a luat pe lângă dânsul, dându-i numele de prinț Murat.
Erau, în vechime, foarte puține hanuri (hoteluri) pentru călători, adică pentru străinii care veneau prin București, precum pentru românii de la țară. Hanul Grădișteanului, pe Podul Beilicului, este cel mai primitiv în Capitală. Hanul Gabroveni era pentru sârbi și bulgari, astăzi „Hotel Bulgaria". Erau apoi: „Hanul Transilvaniei", astăzi cu același nume; „Hanul Roșu", peste drum de Bărăție, pentru comersanți brașoveni; „Hanul Filipescului", pentru străini din Occident; fostul „Hotel Pesta", peste drum de Poliția Capitalei; Hanul mitropolitului Filaret, pentru austrieci și unguri, chiar pe locul unde astăzi este Teatrul Național; „Hanul lui Simion Armeanul", pentru pasagerii din Orient; mai târziu s-a clădit și marele Han al lui Radu și Iancu Golescu, în Podul Caliții, lângă Azilul Doamnei Bălașa.
Să spun ceva despre clădirea și căderea Turnului Colței. După învingerea lui Carol al XII-lea în bătălia de la Poltava, de către armata rusească, și retragerea oștirilor suedeze, câteva coloane nevoind a se întoarce prin Polonia, s-au întors prin Moldavia și Valahia. Astfel, suedezii aflându-se în mare lipsă de cele trebuincioase pentru existență, atât moldovenii cât și românii le-au dat ospitalitate și s-au gândit apoi a le da de lucru și a le plăti ceva, înlesnindu-le mijloacele de călătorie.
