acel arșic din front care era izbit cu putere de către arșicul plumbuit și ieșea din granița cercului cu care era ocolit rîndul arșicelor, robit fiind, ieșit din linie, aparținea biruitorului. Acest joc ostășesc este elin și a trecut la romani. Mingea este un joc triumfal; îndată ce copilul prindea mingea, de sus, în mâini, după ce o izbea de pământ, se considera biruitor și încălica pe un alt copil; izbea mingea de-a încălecate, ca să sară în sus, să o prinză din nou; dacă un alt copil o prindea, încălica el pe cel ce o izbise, sau rămânea acesta călare, în caz de o prindea.
Groapa cu nucile era un joc precupețesc, căci țintea la o jefuire, fiindcă, dacă cineva azvârlea toate nucile deodată în groapă, de la o distanță oarecare, nu pierdea nici una, dar dacă nu le azvârlea pe toate în groapă, atunci câte rămâneau afară erau proprietatea adversarului. Nucile trebuia să fie, întotdeauna, în număr de 40 și se întâmpla adesea ca un jucător să fie atât de nenorocit la joc, încât să piardă până la 100 sau chiar până la 200 de nuci; totdeauna numărul de 40 trebuia să fie neștirbit în joc.
Jocul „V-ați-ascuns ? . a rămas la copii din timpul invaziunilor, când părinții lor se ascundeau prin podurile bisericilor și ale caselor, până ce se așezau oștirile și se publica, a doua zi, o proclamație asigurătoare, prin biserici și prin răspântiile orașelor, căci alt mijloc de publicație nu era. Jocul fluierașelor vine de la instrumentul cu care, totdeauna, a plăcut românului să-și cânte dorul și jalea; romanii încă aveau fluiere de trestie, făcute mai întâi de monstrul și pocitul Pan, ca să-și cânte cu ele vaietele, căci amanta lui, ca să scape de dânsul, s-a azvârlit într-o baltă și s-a prefăcut în trestie. Instrumentul se numește mascal, iar mai târziu s-a numit și nai; el a rămas până în ziua de astăzi la lăutarii români, care se numesc mascalagii, și cu el execută cele mai frumoase cântece, admirate de toată lumea la Expoziția din Paris și în altă parte.
Străinii au copiat acest antic instrument al zeului Pan, cu picioarele de capră și cu două cornițe mici în cap. Păpușile sunt date în mâna copilelor pentru două scopuri: a se deprinde la croiala hainelor și la cusutul lor și a se obicinui să țină un copil mic în brațe; fetițele făceau chiar ele păpușele dintr-o cracă de vișin, îi făceau capul prin înfășurături de cârpe, însemnau cu culori negre sprâncenile, ochii, gura; hainele le coseau adesea cu ibrișin colorat. „Vasele de menaj" este și azi un joc menit a obicinui fata să fie menajeră la bucătăria ei, când se va mărita. Baba-oarba are două înțelesuri: 1) e jocul soartei, jucătorii își caută norocul în haosul lumii, prin faptul că băiatul sau fata umblă cu ochii legați până ce își găsește norocul; când el sau ea prinde pe unul sau pe una din
