care dădea fetelor o impulsie la lucrul torsului în Joia Mare, seara, spre a nu le apuca Pastele cu caierele netoarse. Eu însă am auzit și altfel, că se stârnise vorba cu Joimărița, ca să stea copiii acasă, în paza servitorilor, să nu se ia după părinții lor la denia celor 12 evanghelii, în Joia Mare, căci adesea s-a întâmplat de au adormit copiii prin biserică.
Vorba „stafia" e tot de la greci (stihion) și se traduce în românește prin element; cu elementele se clădesc orice zidiri și în ziduri se punea măsura unei umbre de om, obicei de care fugeau toți, căci se zicea că dacă zidarii ți-ar zidi umbra, mori; combinându-se patru elemente, puteai zidi clădirea, biserica sau casa: pământul (cărămida) era un element (stihion), apa asemenea (stihion), var (prin foc) asemenea (stihion), vântul (aerul) care usca (stihion).
Meșterii, în credința că, dacă vor pune în zid măsura umbrei unui om, clădirea va ținea mai mult, luau măsura umbrei cuiva, pe nesimțite. Omul fără umbră murea. De aceea au devenit stihiile toate spaima copiilor, poporul a făcut din stihie, stafie. Moșul cu traista se zice de cerșetori, cărora, toată lumea, și mai cu seamă copiii, obicinuia de le dădea paraua de milă; dânșii erau niște schilozi bătrâni, cu traista în spinare, și nici câinii din bătătură nu sufereau ca să-i vază cu ochii, astfel de nenorociți deveneau și spaima copiilor mici.
Jocurile copiilor de sexul masculin erau, în vechime, faimosul zmeu, vestita poarcă, știutele arșice, mingea și, mai târziu, groapa cu nucile și, în urmă de tot, v-ați-ascuns și fluierașele. Cei de sexul femenin: păpușile, vasele, menajul cuhniei de lemn și de cositor. Baba-oarba era joc comun al tuturor copiilor. Zmeul vine de la un joc roman, în amintirea lui Jupiter, scoborându-se din nori ca să răpească pe Leda și pe Io. Poarca e tot joc roman, rămas de la jocul romanilor cu discus, un fel de talere de fier sau de aramă, azvârlite cu măiestrie, și de la gimnastica de bătălie. Băieții țin bețe, cu mici măciuci, în niște gropițe și lovesc cu ele o piatră rotundă din mijlocul cercului; însă, pe dată după ce o lovesc, trebuie să bage bâta în gropiță, căci dacă gropița rămâne slobodă și o ocupă un altul cu bâta lui, el era biruit și rămânea afară din joc, pierzând banii depuși; dacă un copil ocupa, pe rând, cu bâta sa, toate gropile, lua banii de la toți.
Arșicele amintesc chipul bătăliei cu falangele (fronturile) deschise; se înșiră arșicele în linie, se dă în linie cu alt arșic plumbuit, numit ichi,
