a lui Caragea, făcându-i-se milă de un tânăr fecior de boier și cu moșii, trimise pe ispravnicul de Curte (prefectul casei domnești) ca să întrebe pe Iancu Jianu dacă nu vrea să se cunune cu o fată greacă, Susana, crescută de domnița și pe care o avea pe lângă ea, ca domnișoară de onoare.
Iancu, văzând că acesta e singurul mijloc de a-și scăpa viața, a răspuns:
— Să trăiască domnița! Primesc aceasta din tot sufletul meu. Domnița Raluca intră apoi la vodă, îi povesti ideea ei și învoirea lui Jianu și-l rugă să-l ierte.
Vodă îl iertă și porunci să i se facă cununia și nunta cea mai frumoasă.
După nuntă, Jianu și-a luat nevasta, a trecut peste Olt, unde vodă l-a făcut zapciu la plasa Bălți. Aci își avea Jianu sfoara de moșie, la Grojdibod, unde au toți Jienii câte o sfoară, fiind moșie strămoșească a lor. Cu cucoana asta, Jianu a avut o fiică, care, după moartea tatălui său, s-a măritat și a luat iarăși un mare proprietar din județul Romanați.
Iancu Jianu a trăit până după anul 1846. La anul 1844, eu am mâncat cu el la masa lui Iancu Bibescu, ispravnicul de Romanați. Fusese chemat la masă spre a fi prezentat cucoanei Elencuții a lui Manu și cucoanei Elenchii Hereaschii, care se duseseră în Caracal ca să vadă pe cucoana Anica a lui Iancu Bibescu. Ți<n> minte că, la masă, a fost întrebat nenea Iancu Jianu:
— D-ta ai scos cântecul pe care îl cântă lăutarii, cu numele d-tale?
El, în simplitatea lui, a răspuns:
— Să mă ferească Dumnezeu, cucoanele mele, că neam de neamul meu n-a scornit cântece. Aveam un țigan vier, care știa să zică din vioară; îl iubeam și mă iubea, și când a auzit că m-a prins Caragea, s-a apucat, cioara dracului, să scornească, cu alți lăutari, cântece despre mine. Apoi, nu ți l-am bătut când m-am întors acasă și am văzut că m-a făcut de râs în toate cârciumile! Când făcui eu Băluții cârciumăresei malotea cu floarea cât palma ? Unde s-a mai pomenit, cuconiță, malotea înflorată ? Și, pe urmă, când a vrut să mă prin<d>ă pe mine cârcserdarul arnăuților lui Caragea, când ei tremurau numai când auzeau de numele meu ?
Atunci, cucoanele au poruncit lăutarilor craioveni, pe care Bibescu îi adusese cu poșta, ca să le cânte la masă cântecul lui Jianu. Atunci se puse Stănică, renumitul staroste de lăutari, și trase un cântec al Jianului, față cu Jianu însuși, încât se pomeniră cucoanele că se scoală nenea Iancu de la masă și, cerând voie lui Bibescu, înhăță un pahar de vin, azvârli
