creat prin forțele sociale indicate mai sus; nou nu numai prin mărimea lui, dar și prin relațiile sociale ce s-au dezvoltat într-însul, prin grupurile și clasele noi, prin structura lui economică și socială, prin cultura lui, care a putut să se dezvolte numai pe baza acestei economii, acestei producții dezvoltate (luând cuvântul cultură în sensul cel mai larg: die Kultur); nou, de asemenea, prin moravurile și morala socială izvorâte din aceste felurite relații noi.
În acest organism nou și vast și atât de complex în comparație cu cel vechi-medieval de mai înainte, se dezvoltă funcții sociale noi și variate.
În societatea veche, relațiile se mărgineau aproape exclusiv între membrii aceleiași comune, diferendele juridice se mărgineau la diferende locale, iară necesitățile de administrație și de justiție puteau să fie îndestulate de un om — jude — ales din mijlocul comunei și care mai târziu devine stăpân feudal. Acum însă relațiile sociale între oameni s-au lărgit asupra unui teritoriu întreg, diferendele rezultate devin peste măsură de numeroase, variate și încurcate, așa că pentru îndestularea justiției se cere acum o organizație întreagă de anumiți funcționari: breasla judecătorească. Același lucru se cere în administrație, același lucru pentru organizația războinică, același lucru se cere pentru îndestularea culturală și cultuală (religioasă) a acestui vast organism social. Se creează deci funcții noi, complexe și extrem de importante, se creează noi mari grupuri sociale: clasa judecătorească, administrativă, cultuală, militară, clase puternice care, prin analogie cu organizațiile
