se schimbă; se produc mai ales valori de întrebuințare, nu valori de schimb, nu mărfuri. Dacă vreo meserie se diferențiază ca atare, de pildă fierăria, atunci produsele ei sunt plătite mai ales în natură, în obiecte necesare vieții.
Necesitățile de organizație socială în această comună patriarhală — unde, dealtfel, s-au conservat încă rămășițe însemnate din comunismul primitiv —, necesitățile acestea, oare se reduc la chestii de organizație administrativă atât de simplă ori la chestii de distribuire a dreptății •tot atât de simplă, sunt îndeplinite prin alegerea unuia din comună, care să fie administrator și judecător și care, cu vremea, capătă tot mai multă autoritate, abuzează de ea, acaparează toate puterile comunei și devine stăpân. Dar plata serviciilor judecătorului de la început, servituțile către feudalul de mai târziu se fac tot în natură: în muncă sau în articole produse de țărani. Comuna trăiește din propriile ei produse, schimbul cu alte comune fiind redus la minimum, și trăiește o viață izolată, relațiile cu alte comune, cu lumea din afară fiind cât se poate de reduse.
Este însă o necesitate socială imperioasă — afară de schimbul primitiv — care silește comuna rurală de atunci să intre în relații cu altele: este apărarea războinică de năvălirea vrăjmașilor. Pentru aceasta era necesară cooperarea concertată și concentrată a multor comune.
De aici a rezultat funcția unui conducător de război pentru mai multe comune, funcție socială care, prin abuzul de putere obișnuit, se preface în stăpânire, în dominare: peste feudalii mici apare un stăpân mai mare, care stăpânește regiuni întregi.
