de fatale, ca și legile cari cîrmuesc lumea fizică, n’au fost constatate și recunoscute pe deplin de știință.
O dată ce aceste legi vor fi recunoscute măi întăi de știință și după ce cu ajutorul acesteea, printr’un larg sistem de educație și de rnvățămînt popular, iele vor fi trecut în conștiința tuturor, chestiea libertăței va fi pe deplin rezolvită. Autoritarii cei mai îndărătnici cată să recunoască, că atunci nu va mai fi nevoe nici de organizație, nici de direcție, nici de legislație politică, trei lucruri cari, fie c’ar purcede din voința unui suveran, fie c’ar rezulta din votul unui parlament ales prin votul universal, și chiar cînd ar fi conforme cu sistemul legilor naturale, ceea-ce nu s’a întîmplat nici o dată și nu va putea nici o dată să se întîmple, vor fi totdeauna tot atît de funeste și de opuse libertăței maselor, fiind-că le vor impune acestora un sistem de legi exterioare și prin urmare despotice.
Libertatea omului constă pur și simplu-ri acîea, că dînsul se supune legilor naturale fiind-că le recunoaște îtisu-și iei ca atare, și nu că i-ar fi impuse din afară, de vre-o voință străină, dumnezeească sau omenească, colectivă sau individuală.
Presupune-ți o academie de învățați, o academie alcătuită din cei mai iluștri ai științei reprezentanți: presupuneți că această academie ar fi însărcinată cu legislațiea, cu organizațiea societăței, și că, inspirîndu-se numai din cea mai curată iubire a
