In trăsăturile iei generale vieața lui Mihail Bakunin ieste acum cunoscută-ndeajuns. Și prieteni și neprieteni știu că acest om a fost mare prin cugetare, prin voință, prin o energie stăruitoare. Dînșii mai știu cît de mare dispreț avea iei pentru bogăție, ranguri, mărire, pentru toate acele păcătoșenii la care are micimea să rîvnească cea mai mare parte din oameni. Gentilom rus, înrudit cu cea mai înaltă nobilime a imperiului, dînsul fu unul dintre cei dintăi cari întrară în acea mîndră asociare de răzvrîtiți, cari știură să se lepede de tradiții, de prejudecăți, de interese de rasă și de clasă, și să disprețuească buna lor stare. Dimpreună cu aceștia dînsul duse lupta aspră a vieței, împovărată cu închisoare, cu surgun, cu toate primejdiile și cu toate amărăciunile pe cari oamenii de inimă au să le-ndure în existența lor zbuciumată.
In cimitirul din Berna o simplă pieatră și-un nume însamnă locul unde a fost îngropat corpul lui Bakunin. Ceea-ce ie poate prea mult pentru a cinsti amintirea unui luptător care prețuea prea puțin deșărtăciunile de soiul acesta. Prietenii nu se vor apuca să-i ridice, negreșit, nici mormînt
