Să vedem acum ce cauze au tronat la nașterea și la dezvoltarea istorică a halucinațiilor religioase în mintea omului... Omul, alcătuind cu natura universală un singur tot, și nefiind de cît produsul material al unui concurs nedefinit de cauze materiale, cum a putut oare ideea dualităței, presupunerea a două lumi deosebite, una spirituală, alta materială, una dumnezeească, alta firească, cum a putut oare, ideea, presupunerea asta, să iee naștere, să se întemeeze și să să se înrădăcineze în conștiința omenească?
Acțiunea și reacțiunea neîntreruptă a Totului asupra fie-cărui punct, și a fie-cărui punct asupra Totului, alcătuește, precum se știe, legea generală, supremă, însă-și realitatea acestei Ființi unice pe care noi o numim Univers, și care-i totdeauna, în acelaș timp, și producător și produs. Vecinic activă, a tot puternică, izvor și rezultantă vecinică a tot ce există, a tot ce naște, lucrează și reacționează, după care moare în sinu-i, această solidaritate universală, această mutuală cauzalitate, acest vecinic proces de prefaceri reale, atît universale cît și amănunțite la infinit, cari au loc în infinitatea spațiului, natura, pe lîngă o mulțime infinită de alte lumi, a format și pămîntul acesta, cu toată scara lui de ființi, de la elementele chimice cele mai simple, de la cele dintăi formații ale materiei, cu toate proprietățile iei mecanice și fizice, pănă la om. Asta reproduce pururea lumile astea, le dezvoltă, le nutrește, le conservă, pănă
